* Publius Petronius Niger (27-66) a fost o figură emblematică în antichitate: politician, militar, scriitor, filozof, supranumit "Arbiter elegantiae". A rămas în istorie prin romanul de moravuri "Satyricon". Iată câteva cugetări care îi aparţin: "Dragostea de artă n-a îmbo­găţit pe nimeni niciodată; Medicul nu este decât un mân­gâietor al sufletului (O fi fost, pe vremea lui, acum me­dicii nu mai au timp de aşa ceva -n.i.d); Scapă-mă tu şi te voi salva şi eu, Orice om care fuge de ai săi, fu­ge prea departe; Ce pot face legile acolo unde domneşte numai banul?; Ce înveţi, pentru tine înveţi. "Satyricon a rămas o carte de actualitate. * A trecut timpul când citeam ”cu program", cărţi serioase, scrise de autori pre­mianţi. Acum citesc haotic, la întâmplare, cărţi, reviste, biografii, istorie, reportaje şi, nu de puţine ori, reiau pagini din volume de mult nemişcate în bibliotecă. Aşa că să nu mă înjuraţi dacă aceste rubrici sunt uneori eterogene. Încerc să nu fie adormitoare, atât. * Apropo, deşi a fost un poet important în Epoca de aur şi după, de când s-a prăpădit, în 1997, nu l-a mai pomenit nimeni pe Radu Boureanu: "Din Amsterdam (Din Rotterdam) graşi olandezi priveau pe geam/Trişti olandezi de spleen mânaţi/Cu ochi de lacrimi înstelaţi/Oftau spre pajişti de lalele/Bolnavi de spleen în vechi castele…"Barzii de azi scriu de chiuvete care curg, de ţevi sparte, de plăceri interzise, un fel de proză fără cap şi coadă, pe care ne-o livrează ca poezie. Nu servesc! * Ştiţi ce li se dădea de mâncare pacienţilor internaţi în spitale, conform unei directive din 1832 a Eforiei Spitale­lor din Ţara Românească? Iată: la ora 6,0 supă cu zeamă de carne şi pâine prăjită ; la prânz – ciorbă de orez sau arpacaş, mâncare de carne cu cartofi, gulii, bame, morcovi;  la cină – o ciorbă ca la prânz, îmbunătăţită cu carne. Pâinea nu depăşea 200 de grame, iar carnea – 110 grame. Dacă medicul curant credea de cuviinţă, se adăuga şi un pahar cu vin. Astăzi, în multe spitale din România meniul e mult mai sărac. (Nu-i vorbă că, bolnav fiind, nu-ţi prea arde de mâncare şi cu perfuziile în vene.) *Spike Miligan a fost scriitor şi actor irlandez, etichetat ca "geniu al comediei" (1918-2002). A spus multe vorbe de duh, am reţinut una: "La vizita medicală din armată nu mi s-au pus decât două întrebări: 1. Ai hemoroizi? 2. Ai avut nebuni în familie? La ambele am răspuns afirmativ şi am fost acceptat pe loc!” * N-am înţeles de ce regizorii noştri de film nu transpun pe ecrane cărţi deosebite din literatura română, preferând scenarii mediocre, făcute de ei ori de alţii, de "actualitate", cu interpreţi fără talentul predecesorilor care sunt tot mai rari. În comparaţie cu Pădurea spânzuraţilor, Ion, Ciuleandra, Titanic vals,Moromeţii, alde Eu când vreau să fluier, fluier, Moartea domnului Lăzărescu, Sunt o babă comunistă, Asfalt tango etc. sunt nişte documentare cu pretenţii artistice. Pentru mine, ca spectator, premiile ce li se dau la diferite festivaluri nu valorează nimic . Mizeriile din societatea actuală le văd în fieca­re zi în jur şi la tv, n-am nevoie să le mal văd şi la cinema. *James Hamilton, psiholog american, a pu­blicat o carte despre bătrâneţe: "A fi bătrân e o aventură. Să ieşi din cadă şi să ajungi la telefon sau pur şi simplu să cobori câteva trepte implică tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deşertul Gobi călare pe o cămilă.” * Închei cu o butadă a lui Ambrose Bierce, jurnalist american: ”Să fii francez peste hotare înseamnă să fii nefericit, să fii american pes­te hotare înseamnă să-i nefericeşti pe alţii." Depin­de cu ce vii: cu trenul ori cu tancul.