Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Am vrut să dau o tură pe Coposu, la RedBull Romaniacs, oricând numai când este show-ul principal (“prologul” parcă îi spune) nu. Aceasta pentru a vedea ce e pe acolo atunci când nu sunt spectacole sau alte acrobaţii moto, în perioadele când de regulă, conform părerii generale, “nu se întâmplă nimic”.
Aici se întâmplă ceva chiar şi când nu e nimic în program
Da, am fost curios să simt atmosfera locului atunci când nu e neapărat ceva pe acolo şi chiar dacă “motoarele” nu fac parte dintre preocupările sau pasiunile mele. O atmosferă pe care nu o prinzi atunci când este “show” în zonă iar lumea este mult prea înghesuită pentru a defini ceva specific.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
În linii mari, atmosfera este cea a oricărui eveniment public din România, din seria “cu de toate”; dar mai ales având ca personaj principal vehiculele pe două roţi. Vizitatori în zonă? Mulţi spre foarte mulţi, cred că, per total, depăşeau mia. Care se comportau ca orice vizitatori: priveau, pozau, atingeau, voiau să cumpere sau să vadă măcar câte ceva (mai ales în zona standurilor cu vestimentaţie “specifică” şi a locurilor unde se vindea mâncare şi băutură). Categoriile de public? Ca la orice eveniment: participanţii, pasionaţii, curioşii, aflaţii în treabă, sau trecătorii prin zonă. Puteai vedea “bikeri” care se antrenau sau făceau paradă cu vehiculele lor. Biciclişti şi trotinetişti care hop şi ei, că vorba aia, tot de două roţi e vorba, o mulţime de jurnalişti şi superjurnalişti, români şi străini, mai ales de video, care filmau, live-uiau, podcast-ereau sau doar erau preocupaţi. Puberi care aveau şi ei pretext să arate lumii că au trotinete. Organizatori care, fiind în perioadă ne-de foc, stăteau şi ei la umbră, cu o bere la draft în dotare. Oameni care s-au oprit şi ei să vadă “ce e aici”. Copii pentru care orice are roţi şi bârâie, este fascinant (toţi am fost aşa, chiar şi eu). Şi mai ales un băiat care făcea acrobaţii cu un mini ATV-electric şi culmea, le făcea şi bine.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Deci chiar dacă scena principală era orice altceva decât centrul atenţiei, scena cealaltă, cea reală şi neregizată, era interesantă. Apropo, tot timpul am o compasiune pentru toţi copacii aceia tăiaţi pentru ca trunchiurile lor să fie folosite ca obstacole pentru show-uri de genul acesta. Da, ştiu, e legal, e în numele unei cauze super şi supra-nobile, era efectiv imposibil şi era compromis totul fără ei. Dar parcă totuşi, mai bine ţi-i imaginezi în picioare dând umbră şi răcoare decât feliaţi ca să muşte anvelopele din ei. Apropo, un coleg m-a întrebat dacă sunt şi motoare electrice. Am râs la momentul acela dar aici am văzut că da. Sunt şi “motoare” electrice.
A, de remarcat prezenţa recuperatorilor de ambalaje, profesionişti chiar dacă nu autorizaţi şi acreditaţi, care pieptănau tot teritoriul evenimentului, umplând saci întregi de “sticle de plastic”, numai bune să blocheze automatele de colectare. Pe de altă parte, nu e ca în alte dăţi, când erau plasticurile grămezi pe aici. Şi să vrei să mai faci asta, nu mai ai cum…
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
O perioadă cam naşpa pentru spaţiul verde
…Nu că ar fi aici pădurea pădurilor, dar totuşi, ceva spaţiu verde tot e pe Coposu. Şi ca de obicei, cu această ocazie e cam în suferinţă. Bun, e neplăcut şi să fii trotuar, mai ales când celor de la gardurile dinspre Piaţa Unirii nu le vine să le mişte puţin să mai elibereze ceva bikeri, iar aceştia o taie, frumos, fix pe trotuar printre cetăţenii plătitori de taxe şi impozite.
La fel, fix pe spaţiul verde de sub zidul de fortificaţie au fost aşezate la umbră mai multe motociclete alături de mai multe ambalaje de lichide. La fel ceva mai încolo, parcate tot sub zid. Unul dintre participanţi chiar exersează o coborâre pe panta cu iarbă, deşi avea loc şi prin altă parte.
Aici poţi să şi consumi…
Asta dacă ţii neapărat să consumi aici. De obicei, participanţii şi staff-ul par a fi clienţii cei mai fideli. Preţuri ca la evenimente şi ca în centru. Aflu astfel că a reapărut berea “3 Stejari” (care NU se fabrică la “3 Stejari” că acum finalmente se mişcă ceva pentru un nou Lidl despre care am şi uitat de când am scris că se va construi). Care face 20 de lei. Un şpriţ, 14 lei paharul de 400. 150ml de vin – 14 lei, un RedBull, -10 lei. O apă plată sau minerală, 5 lei jumătatea, cam cât era înainte de pandemie la Zilele Săliştei. Cafeaua este la preţuri decente raportate cu cele din centru, adică 10 – 20 de lei, în funcţie de sortiment. Un fresh sau o limonadă, 15 lei. O sticlă de vin – 75 de lei. Un Ciuc la draft, 15 lei. Fanta/Cola – 12 lei.
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Spre amuzamentul meu, pe lângă Piaţa Teatrului, răsuna în boxe o superbă muzică hip-hop, numai bine să-mi dea peste cap toate concepţiile mele învechite despre motocicliştii care consumă doar metale grele. În definitiv aici s-a jucat şi populară cu motoarele deasupra capului, aşa că ce e de mirare?
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Foto: Dumitru CHISELIŢĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Dumitru CHISELIȚĂ
Maria-Antonia OANA
Ștefania Vesa
Maria-Antonia OANA
Maria-Antonia OANA
Comunicat de presa
S-a pastrat un moment de reculegere in memoria lui Felix?