O sibiancă de 80 de ani, aflată în suferință, și-a donat agoniseala Bisericii din Gușterița, ctitorită de Mitropolitul Andrei Șaguna

Sibiul e un oraș ce nu duce lipsă de locuri cu o încărcătură istorică și spirituală aparte. Printre lăcașurile de cult cu povești fascinante se numără și Biserica Ortodoxă din Gușterița ctitorită cu banii mitropolitului Andrei Șaguna. Puțini știu că numele a doi mari teologi precum Dumitru Stăniloae și Sofian Boghiu se leagă de această Biserică ridicată în urmă cu mai bine de un secol și jumătate.

Lăcașul de cult a trecut în ultima perioadă printr-un proces de reabilitare, o contribuție importantă având atât credincioșii din parohie, cât și alți oameni care au înțeles să pună umărul la salvarea unui monument al spiritualității. Printre ei, o enoriașă de 80 de ani bolnavă care a ținut să facă o donație consistentă Bisericii la care, din păcate, nu mai poate ajunge.  

Cum mai sunt de făcut lucrări importante, cei ce păstoresc Biserica din Gușterița spun că e nevoie în continuare de sprijinul comunității pentru finalizarea picturii și nu numai. Într-un dialog cu preotul paroh Alexandru Ioniță am încercat să aflăm câteva date atât despre istoria mai puțin știută a acestui lăcaș de cult, cât și despre eforturile semnificative pe care le presupun lucrările de reabilitate și restaurare. 

Rep. Prezentați-ne, vă rog, un scurt istoric al Bisericii.

Preot Alexandru Ioniță: Biserica ortodoxă actuală din Gușterița a fost construită între 1873 și 1877 cu sprijinul consistent de la Mitropolitul de atunci al Ardealului, Andrei Șaguna, care pe patul de moarte a dorit să ofere banii săi personali pentru construirea bisericii noastre. Anterior a existat o biserică din lemn în Gușterița, care astăzi nu mai există. Motivul principal al acestei ctitorii șaguniene este preotul Teodor Neacșa, care se implica mult în procesul de emancipare  socială și culturală a românilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Însă biserica nu a putut fi pictată. Pictura a fost realizată în plină perioadă comunistă, între anii 1965-1975, de către un pictor local nepriceput în domeniul iconografiei. Dificultățile parohiei cu temperamentul pictorului de atunci se reflectă în ședințele Consiliului Parohial, consemnate în arhiva parohiei. De aici aflăm că rezultatul deplorabil al picturii murale i-a făcut pe preotul și credincioșii din Gușterița să caute alt pictor pentru realizarea iconostasului, peretele care desparte vizual nava centrală de spațiul altarului. Acest nou pictor nu este altul decât părintele Sofian Boghiu de la Mănăstirea Antim din București. Cum s-a ajuns la contractarea unui pictor de la București în locul unuia atât de local? Răspunsul stă în ajutorul pe care preotul Ioan Mihu din Gușterița l-a primit de la cumnatul său, preotul Dumitru Stăniloae, care după detenție reintrase în slujba de profesor de teologie la București. Părintele profesor Dumitru Stăniloae împreună cu părintele Sofian Boghiu erau buni prieteni și se „hrăneau” împreună cu lecturile duhovnicești din Filocalia recent tradusă de părintele profesor. Impactul acestor lecturi spirituale asupra celor doi preoți a fost atât de mare, încât au dorit să lase o urmă vizibilă în iconografia din Gușterița: pe balustrada balconului de la corul bisericii au fost pictate exact nouă icoane care acoperă toată suprafața balustradei, iar în colțul acestor icoane sunt pictate litere mari de aproximativ 10 cm, care adunate împreună fac termenul FILOCALIA. Oricine a văzut o icoană ortodoxă poate recunoaște imediat că nu este obișnuită aplicarea unei litere de o astfel de mărime pe suprafața unei icoane (de aproximativ 1m înălțime). În plus, conținutul icoanelor de pe balustradă este legat direct de teologia mistică a părintelui Stăniloae – și implicit a tradiției mistice răsăritene, pe care a studiat-o o viață întreagă – iar pictura murală dă dovadă de o implicare intensă a părintelui profesor în programul iconografic. Dovada acestei realități este faptul că în locuri foarte proeminente din biserică au fost pictați Sf. Maxim Mărturisitorul și Sf. Grigorie Palamas, ale căror scrieri au fost traduse în limba română de părintele Dumitru Stăniloae în decursul multor ani de activitate. Dar din păcate, acești sfinți, ca și multe alte figuri realizate de pictorul inițial al bisericii, nu corespund cu erminia picturii bisericești, ba chiar erau de nerecunoscut. Din acest motiv, plus umezeala, care a afectase grav pictura altarului și a peretelui de sud, fumul și praful depuse în decenii de încălzire cu sobe pe lemne din interiorul bisericii și aprecierile specialiștilor restauratori discutate cu Înaltpreasfințitul Laurențiu Streza și părintele consilier Emanuel Tăvală ne-au condus la hotărârea de a îndepărta pictura murală de calitate foarte slabă tehnic și iconografic, pentru a realiza o nouă pictură. La această hotărâre a Consiliului Parohial aprobată de Mitropolia Ardealului au contribuit și alte nevoi concrete: ferestrele vechi de 150 de ani trebuiau schimbate, instalația electrică și termică înnoite, ușile de intrare nu erau conform regulilor necesare în caz de pericol de incendiu, acoperișul și turla arătau deja carențe care necesitau intervenții considerabile. Toate aceste lucrări au fost planificate cu scopul de a pune în valoare moștenirea șaguniană și mai ales pe cea spirituală a celor doi preoți, Dumitru Stăniloae și Sofian Boghiu, care – ne bucurăm – că anul viitor vor fi trecuți în rândul sfinților în calendarul Bisericii Ortodoxe. Iată o moștenire neașteptată și valoroasă, pe care biserica noastră, cu noua pictură pe care dorim să o realizăm și care va respecta planul inițial sugerat de părintele Stăniloae, o va pune în lumină.

Rep. Ce lucrări au fost efectuate în ultima vreme?

A.I. Lucrările deja efectuate sunt: schimbarea acoperișului, reparația șarpantei din lemn, reparațiile la fațada turlei și – un pas important – schimbarea ferestrelor vechi cu unele noi, dar din lemn de stejar, care copiază forma frumoaselor ferestre cu ochiuri mici și pătrate, cum au fost cele inițiale. În luna iulie anul curent toată pictura murală interioară a fost îndepărtată cu tot cu tencuială, până la cărămidă, iar apoi pereții au fost retencuiți cu tencuiala specială ca suport pentru frescă, adică fără ciment, numai cu var și nisip. Acum pereții au nevoie de aproximativ un an să se usuce bine, după care se poate aplica stratul de frescă și se poate picta. 

Rep. Ce lucrări urmează să efectuați?

A.I. Urmează să contractăm pictorul care va picta biserica noastră și să planificăm lucrările pregătitoare pentru pictură. De exemplu, schela, este un capitol mare și scump. Materialele necesare trebuie comandate din timp. În plus, dacă înnoim atât de mult toată biserica, trebuie să ne gândim și la curtea bisericii, care are și ea nevoie de investiție.

Rep. Cât s-a investit până acum?

A.I. De exemplu, noua tencuială cu var a costat 20.000 euro. Ferestrele la fel, au ajuns și ele la aproape 20.000 euro. Instalația electrică a fost făcută în mare parte cu mâna de lucru locală, cu oameni pricepuți și dornici să ajute parohia. Acoperișul refăcut și turla au costat și ele destul de mult.

Rep. Ați beneficiat de sponsorizări și de sprijin din partea enoriașilor?

A.I.Da, banii i-am primit de la membrii parohiei noastre, dar și de la alte persoane de mai de departe, care au auzit de eforturile noastre. Aici țin să menționez că pe lângă donațiile care vin constant din partea credincioșilor în biserică duminica, o doamnă în vârstă de peste 80 de ani, pe nume Elisabeta Ignat, bolnavă și nepuncioasă, încât nu mai poate veni la biserică duminica, tocmai ea a făcut cea mai mare donație de până acum: a dăruit 100.000 lei lucrărilor bisericii noastre. A fost o surpriză neașteptată care ne-a dat elan și avânt lucrărilor noastre și pentru care îi rămânem mereu recunoscători. Cea mai recentă donație a venit din partea Consiliului Județean, care ne-a sprijinit cu 5000 de lei.

Rep. Faceți, vă rog, un apel către cei care credeți că pot contribui la finalizarea lucrărilor.

A.I. Facem apel la toți cei care pot ajuta parohia noastră, deoarece puterile noastre nu sunt de ajuns pentru a realiza toate lucrările necesare. În cei șapte ani de implicare în parohia Gușterița am observat că rolul unei parohii într-o comunitate este foarte important și că parohia poate fi un actor local cu mare impact asupra comunității. De multe ori oamenii apelează la preot și la biserică – să nu spunem și de… cimitir – fără a conștientiza că până în momentul acela în care ai nevoie stringentă de preot și de biserică, cineva lucrează sau sprijină ca acel preot să fie acolo, ca acea biserică să existe. Noua pictură a bisericii noastre și lucrările din exteriorul bisericii vor pune în valoare moștenirea istorică și spirituală a parohiei noastre și vor face din biserica noastră un loc mai frumos și mai primitor. Fără un astfel de loc al memoriei, dar și al viziunii și al vieții, comunitatea noastră ar fi mult mai săracă. Bucuria de a contribui la înfrumusețarea acestui edificiu, care va rămâne, sperăm, măcar încă 150 de ani în slujba comunității, a oamenilor și a lui Dumnezeu, este gestul nobil care în cele din urmă nouă înșine ne face cel mai mult bine.

Donațiile se pot face în contul:  Parohia Ortodoxă Sibiu Gusterita  

CONT RO53BTRLRONCRT0585118902