O prea blândă şi cuminte poezie-priceasnă patriotică…,

Asemeni unei prea-sfinte şi ispăşitoare rugăciuni! Auzită nu mai ştiu nici unde şi nici când. Oricum, se pare că-i gândită, spusă şi scrisă de un anonim şi cuminte autor. Fi-va el un ţăran sau o ţărancă română; fi-va un dascăl sau un preot de la ţară; fi-va un păstor de cârduri de vite sau un cioban de turme de oi; fi-va un plugar sau un pădurar; fi-va un om bătrân sau un om tânăr; un bărbat sau o femeie!  N-am a şti cui să-i mulţămesc pentru această patriotică, dulce şi Dumnezeiască visare în versuri! "Doamne, Prea Sfinte Doamne, care-ai creat Pământul/şi Muntele şi Marea, şi Soarele şi Vântul/Acum când nu ştiu încă ce zile-mi mai rămân/Dă-mi, Doamne, iar mândria că m-am născut  ROMÂN!/Nu-ţi cer nici bogăţie, nici glorie, nici avere,/Pământuri, acareturi sau slavă şi putere./Un singur lucru, Doamne, îmi este de ajuns:/Să am fericirea să mor cu fruntea sus!/De ce-ai lăsat Tu, Doamne, acest popor blajin/Ce te-a slăvit de-a pururi cu cuget de creştin/Ce ţi-a'nchinat biserici în fiecare sat/ S'ajungă azi să umble cu capul aplecat?/Când astăzi totul se vinde şi cumpără pe bani,/ Când ţara e condusă de hoţi şi şarlatani,/Ascultă, Doamne Sfinte, şi ultima mea rugă:/Fă, Doamne-n ţara asta să fiu stăpân, nu slugă!/Dă-mi, Doamne, iar tăria să lupt cu toţi duşmanii/Ce cred că sunt puternici fiindc'au furat toţi banii./Când conştiinţa tace în Ţara Românească,/ Dă Doamne, ca poporul din somn să se trezească!"  Ei, ce zici, tu, cititorule!? Te rog să ţii minte şi să iei aminte la înţelepciunile şi îndemnurile din această cântare de temute vremi şi vremuri! Cuvinte pline de Dor şi de multă Jele; De deznădejdi şi întristări; De supărare, încredere şi îmbărbătare! Şi povesteşte-o şi altora ca tine, români adevăraţi! Şi dă-o mai departe, să "călătorească" pe aripile vântului în toată România Mare!