O poveste, două povești, povești…și aproape un roman

M-am lăsat cucerit cu ușurință de scriitura unei distinse autoare brașovene: Adina Coman, Oglinzi minunata lume străvezie (Ed. Agnos, Sibiu, 2021, 311 pg.). Sunt povestiri decapate parcă din oglindirea vieții luminii: Când avionul zbura deasupra mării (pp. 9-73), Parfum de tei sau prima poveste a lui Nestor (pp. 74- 122) și Fifty-fifty sau a doua poveste a lui Nestor (pp. 123- 184). Urmate de schița unui roman- Domnul Gheorghe (pp. 185- 311) o alcătuire de „schije” de memorie ireversibil așezate în linia textului romanesc. Dau dreptate lui Adrian Lesenciuc care își lasă gândurile sincer înghețate pe aripa din urmă a îngerului-oglindă: „Adina Coman este un autor discret, în ciuda faptului că romanul Povestea preiscusitului Dom’Scârț și a cutiei de scrisori i-ar fi putut da imboldul să convoace altfel cititorii la întâlnirile cu personajele sale. Chiar dacă depășește cadrul atipic al dialogului cu felina din amintitul roman, textele din volumul de față păstrează elemente comune în proiecția derulării. Prezervând aceeași relaxantă expunere, lipsită de densitate acțională  ( excepție ar face, pe alocuri, cele două povestiri semiotico- polițiste), Adina Coman propune derulări aparent lente, încărcate de îmbierea aromată a descrierilor (autoarea privește cu un ochi sigur detaliul, îl redă cu acuratețe, fără a menține desfășurarea epică în limitele unei angajări referențiale), dar în egală măsură dense ca implicare auctorială.” Identificăm un cod de izolare a oglindirii în metafizic, scris subțire, așa cum cred că psihiatrul-scriitor identifică diagnozele uimirii lumii.