O nouă undă de luciditate culturală

Părintele Cristian Muntean și Cosmin Neidoni ne propun un nou volum epistolar: Farmecul discret al mirării (Ed. Creator, Brașov, 2022, 229 pg.). la cald, recitind cartea, după ce am făcut-o pe când nu era alta decât un manuscris, am redescoperit emoția de neînlocuit pe care, real, numai bucuria de a te regăsi în autori ți-o poate aduce. Am scris, pentru chepengul-copertă cărții câteva rânduri pe care vă rog să le primiți ca înscris Picăturii de carte: „O nouă zi de Duminică. În toxicitatea scriiturii recurente la pandemie, doi oameni se și ne răsfață scriind literatură. Epistolară. Se scriu, cum s-ar spune, unul pe altul în scriituri paralele. Egale. Căci numai egalii pot scrie așa. Părintele Cristian și Cosmin – doi prieteni- ne fac prieteni, iarăși, cu literatura cuvintelor care refuză să se piardă în vorbărie. Adunați pe fire de partitură sincronică, amândoi ne propun citirea în cărțile adevărate. Un soi de magi care ne descoperă Steaua aceea care duce și luminează cărările din care ni s-au născut certitudinile vieții. E mai mult decât un dialog epistolar sacralizat într-o carte. E scriitura aceea care vindecă de secătura vremii, adapă cerul cu limpezimi. Am citi mai întâi câteva pagini de manuscris, apoi nu m-am mai putu opri. E un soi de jurnal de bord al unei corăbii care poartă cu sine aur și argint și topaz și granate dar și mirodenii, mirodenii de tot soiul într-atât încât Oceanul ce o poartă pe val se înmiresmează. Scorțișoara autoironiei- cine-i știe, le vede dese ori zâmbetul- piperul istețimii care se smerește și al limpezimii care doare, sarea cuvântului care drege rana, cardamomul elocinței și dulcea nucșoară a rostuirii într-o limbă română exemplară sunt toate aici, în tainițele cărții-corabie. Sentimentul a fost că vreau cartea între coperți, să mă certe din raftul bibliotecii ca să o recitesc. Să o degust pre literă tipărită în veșmântul cernelii. Cum ai putea să nu iubești o astfel de carte și cum să nu prețuiești cu dragoste o prietenie care naște o astfel de construcție dialogică. Sentimentul că mă vindec de greu, de urât, de oboseală m-a încercat pe întreg parcursul cărții. Încercați. Nu vă grăbiți. Luați și gustați din tihna unor cărturari clasici, după regula de aur a vremii trecute și a celei care scapă vremurilor. Cu adevărat, Împărăția cerurilor e înlăuntru nostru. Fericiți cei care ne descoperă, din timp în timp, zidirea din ei”. O rescriu cu sentimentul că aș scrie aceasta mereu despre scrisul celor doi. O minunată carte de recitire a culturii, de cultură a imediatului etern.