Strada Mitropoliei Nr. 13. Casa cu cariatide (Micul palat). Pe această parcelă s-a aflat odinioară locuinţa şi atelierul renumitului meşter sas aurar Sebastian Hann (1644-1713). În anul 1786, văduva după lt. col. contele Gregorius  Bethlen, cumpără casa cu 7.000 guldeni ungureşti şi construieşte Casa cu cariatide, în stilul barocului tardiv. Casa se remarcă prin portalul mult ieşit faţă de frontul clădirii, flancat de două cariatide (statui din piatră cu o înălţime de cca.2,80 m, reprezentând două tinere femei, cu picioarele pe soclul de piatră, care susţin balconul). Iniţial, în locul balconului, exista un bowindou cu două coloane. Asemănătoare, cu atlanţii de la poarta a II-a a palatului Brukenthal, se presupune că aceste cariatide sunt opera unor calfe din atelierul sculptorului Simon Hoffmeyer. Clădirea mai poartă denumirea de Micul palat. Cu ocazia luptelor din 1849 s-a produs un incendiu care a distrus etajul casei. La restaurarea etajului, bowindoul a fost înlocuit cu actualul balcon.

Sebastian Hann a ridicat vechea clădire după 1676 prin unificarea a două case rămase moştenire soţiei sale, Maria Weinesch. În 1736, fiul lui Sebastian Hann vinde casa cojocarului Johann Schimmert  care, la rândul său, o vinde fiului său vitreg, Gabriel Müller, cu 4.000 guldeni ungureşti. În 1812 a fost proprietar contele Gergely Bethlen, fiul contesei Rahel, iar în 1817 contele Adam Kendeffi. Johann Michael Soterius von Sachsenheim, inspector general al Trezoreriei apare ca proprietar în anul 1821, casa rămânând în proprietatea familiei până în 1873. Din 1873 proprietar a fost dr. W. Hufnagel iar apoi, până în 1933, fiica lui, Eugenie  Heltner.

Casa comunică cu imobilul din str. Xenopol nr. 8.

În perioada 1892-1898, în această clădire a funcţionat o grădiniţă evanghelică apoi, în anul 1908, va fi sediul Asociaţiei regionale a industriei construcţiilor şi Agenţia de ocuparea forţei de muncă. În această clădire a locuit avocatul Carl Arz von Strausenburg (n. 1831 în Cluj – d. 1893 în Viena) directorul Poştei  Centrale.

În prezent este internatul de elevi „Ernst Weisenfeld”.

Informăm pe toţi cititorii pasionaţi de istoria locală, că – în curând – va apare lucrarea „Sibiul înainte de Sibiul de azi. Istorie Ilustrată. Colecţie de cărţi poştale vol. III”. (va urma)

ing. Ioan Dejugan