O GRAMATICĂ INOVATIVĂ A LIMBII ROMÂNE

Cu câtva timp în urmă, respectiv în anul 2016, sub egida Academiei Române, a văzut lumina tiparului ediţia a doua a Gramaticii limbii române, care o continuă pe cea din 2008. Noua  lucrare este numită "de bază", acest titlu  fiind împrumutat de la "Gramatica de bază a limbii române"  a profesorului Ion Coteanu, apărută în 1982. Gramatica despre care facem vorbire este elaborată de un colectiv de autori sub coor­do­narea  Gabrielei Pană Din­delegan şi este  gândită  şi realizată cu totul şi cu totul altfel decât gramaticele apărute în anii trecuţi.  Modificările propuse, şi în conţinut, dar şi în formă sunt pe cât de neaşteptate, pe atât de şocante.

Cartea se deschide cu Cuprinsul, unde sunt  prezentate cele trei mari părţi referitoare la analiza limbii române sub toate aspectele ei: Partea I, destinată părţii claselor lexico-gramaticale (părţi de vorbire), Clasa a doua, destinată funcţiilor sintactice şi Partea a III-a, proceselor enunţiative. În Prefaţa lucrării ne sunt prezentate, în mare, noutăţile pro­puse de autori. În primul rând se elimină graniţa dintre morfologie şi sintaxă, ele fiind tratate ca aparţinând "morfosintaxei". În ceea ce priveşte analiza claselor lexico-gramaticate,  se introduce sintagma  grup de centru. Se disting astfel: substantivul şi grupul nominal, adjectivul şi grupul adjectival, verbul şi grupul verbal, prepoziţia şi grupul prepo­ziţional et caetera. Cred că cea mai cea schimbare (atenţie, stimaţi dascăli de limbă română) este eliminarea atributului ca parte sintactică secundară de propoziţie. "În privinţa organizării grupului nominal, în GBLR ( Gramatica de bază a limbii române ) se renunţă definitiv la funcţia de atribut din gramatica tradiţională. Sub aspect funcţional, atributul este  totalmente nereprezentativ, acoperind ierarhi­zărilor sintactice şi semantice com­ponenţi dintre cei mai diverşi: de­terminanţi, cuantificatori, modifi­catori, posesori, complemente" (p.IX).

Colectivul de autori  operează şi în cazul altor clase gramaticale, spre exemplu: se introduce  noţiunea de pronume reciproc pentru cel reflexiv, dispare pronumele posesiv, rămânând doar adjectivul posesiv, se propune o nouă subclasă de adjective, numite adjective situative, spre deosebire de cele calificative şi cele categoriale. În privinţa verbelor se introduc, pe lângă verbele intran­zitive inergative ( agentive) şi cele ergative (non-agentive) sau cele cu Experimentator (care se referă la experienţe). În afara complemen­telor circumstanţiale mai sunt intro­duse complementele matriciale, cantitative şi modale, în afara cir­cumstanţialelor de mod. Surprin­zător e şi faptul că în  toată gramatica, de la început şi până la sfârşit nu există termenul de frază , iar cel  de propoziţie de puţine ori. În legătură cu acest lucru, cei doi termeni fiind înlocuiţi cu cel de enunţ. " Termenul enunţ înglobează "noţiunile tradi­ţionale de propoziţie şi de frază"
(p. 660). Fireşte, procesele de schim­­bare în evoluţie a limbii sunt mult mai numeroase, dar spaţiul nu ne permite a le consemna pe toate, astfel că punem punct  celor  mai sus amintite, rămânând ca cei inte­resaţi să le descopere în "Grama­tica…" ce se întinde pe 700 de pagini.

Este îndeobşte cunoscut că limba este un organism viu care, şi ea cu­noaşte continue schimbări, desigur în pas cu noile tehnologii petrecute în evoluţia societăţii. O dovadă palpabilă la ordinea zilei  sunt mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului, dar mai ales  avalanşa de cuvinte intrate din alte limbi, mai ales din limba engleză.  Unele din acestea sunt absolut necesare, neavând corespondent în limba română, dar altele se fac  fără nicio justificare, fără nicio noimă, doar dintr-un spirit  cosmopolit, emfatic şi impresionabil. "Gramatica…" exami­nează acest fenomen, recoman­dând consultarea unor lucrări lexicografice precum " Dicţionarul de cuvinte recente" (DCR), pe cel  de ortografie, ortoepie şi morfologie ( DOOM ) şi pe cel de ştiinţe ( DSL).  Drept dovadă a intrării la un mod năvalnic de termeni străini.  În limba noastră "Gramatica…" exemplifică cu un număr apreciabil de substantive de la litera F şi prepoziţii din DOOM. Iată doar câteva: substantive, folk, fonoizolare, forehand, foreză, formant, fotomodel, francofonie etc. Apoi, prepoziţii: vizavi de, versus, per (10 lei per bucată), pro ( voturi), via (mergi la Viena via Budapesta).

O iniţiativă lăudabilă constă în introducerea, după fiecare capitol  şi subcapitol, a două  secţiuni, Difi­cultăţi şi Aspecte normative în scopul elucidării unor neclarităţi. De ase­menea, s-a avut în vedere  ca toate noutăţile propuse să fie prezentate în paralel cu aspectele  din gramaticile tradiţionale , acestea din urmă fiind scoase în evidenţă prin notarea lor pe un fond cenuşiu pe  paginile de carte.

Din păcate, în prezenta lucrare este scos  definitiv tradiţionalul capitol Sintaxa frazei, eliminând astfel posi­bilitatea  de a descoperi, prin scheme grafice, raporturile de coordonare şi subordonare, cu elementele lor de legătură, între diferitele feluri de propoziţii.

Trebuie precizat că  procesul schim­bărilor produse în interiorul limbii române este unul foarte radicalizat, astfel că aria cărora li se adresează lucrarea prezentă s-ar  restrânge doar la o clasă de elite, dacă autorii n-ar fi adăugat şi o Glossă. Aceasta   are rolul de a tra­duce  un număr însemnat de termeni din care amintim: agentiv, anaforă, arhigen, recategotizare, comple­men­tizare, contrafactiv, deictic, deiixis, ergativ, reambiguizare, modalizator, muta cum liquida, referinţialitate, remă ( gr. Rhema), rematizare, etc.

În privinţa adresabilităţii  "Grama­ticii…", în Prefaţă  este făcută  preci­zarea că "GBLR  nu este un manual şcolar şi nici un manual universitar, ci o lucrare  care, păstrându-se la un nivel teoretic ridicat …are drept scop să faciliteze accesul la datele des­crierii pentru categoriile cât mai largi de cititori".  Aceştia sunt: profesorii de limba şi literatura română, stu­denţii filologi  de la Facultatea de Litere (mie mi se pare că denumirea de Facultatea de filologie  e mai corectă decât cea de Litere, mai ales că studenţii de aici sunt numiţi studenţi filologi, şi nu altfel n.m.), elevii de gimnaziu şi de liceu, lingvişti şi cititorii străini interesaţi de limba noastră. Cred că cei mai atraşi  de noua carte de gramatică vor fi  autorii de manuale şcolare  şi universitare, ei având datoria să alcătuiască  lucrări  frumoase, atractive şi inteli­gibile, fără sofisticări,  simple, accesibile ca să poată înţelege tot omul. Să fie utilizate obligatoriu neologisme, dar să nu sărim pârleazul.

Cartea de gramatică este însoţită şi de un "Caiet de exerciţii", o lucrare  având  216 pagini  care clarifică multe din problemele din opul de bază. Caietul se întinde pe trei părţi: prima parte  cuprinde cerinţele ce trebuie rezolvate, cea de a II-a  rezolvarea acestora şi cea de a treia se referă la tipurile de enunţ şi discurs.

Răsfoind "Caietul de exerciţii", am întâlnit şi un lucru despre care s-a bătut atâta monedă şi se va mai bate. Este vorba despre termenul AZILE, ca formă de plural a substantivului AZIL. Chiar la întrebarea nr.2 din  Caiet, cerinţa este următoarea: Alegeţi forma ( formele) de plural corectă(e), iar lista cu 10 cuvinte ( culmea) începe cu termenul de AZIL( p. 10), La capitolul Răspunsuri găsim formele corecte (p. 102).  Fireşte, în cazul nostru forma este cea aşteptată, deci AZILURI-

Caietul se încheie cu capitolul Surse unde sunt menţionate lucrările bibliografice din care colectivul de autori şi-a selectat textele  literare prin care a exemplificat problemele gramaticale dezbătute.  Astfel  au fost culese texte din : I. Creangă, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, T. Arghezi, N. Iorga, M. Preda,T. Maiorescu, Z. Stancu  dar şi M. Cărtărescu, G. Liiceanu, A. Pleşu,  D. Ruşti, H.R. Patapievici ş.a.    

În concluzie, trebuie să afirmăm că GBLR este o lucrare  binevenită, interesantă, îndeosebi prin faptul că încearcă să fie în pas cu marile prefaceri ce au loc în permanenţă în toate domeniile  din societatea  ro­mânească. Sigur, inovările propuse sunt atât de importante încât greu de crezut  ca ele să nu suscite o  vie şi interesantă dispută de aprobare sau de dezaprobare din partea pro­fesorilor de limbă din şcoli şi univer­sităţi,  a autorilor de manuale, a altor specialişti preocupaţi de fenomenele de evoluţie a limbii noastre.     

GH. BUşOIU