O clipă, omule!

Nu este ciudat că fie credincios, fie ateu, omul se zbate între bine şi rău în loc să-şi asculte cu sfinţenie propria conştiinţă? Acolo găseşte toate răspunsurile pe care le aşteaptă de la un Dumnezeu sau altul.
E timpul să ieşim din logica supravieţuirii. E cea mai scurtă cale spre pierzanie!
Fericirea nu este scopul, ci doar un popas de reîmprospătare în căutarea lui.
După lupte milenare, omul a primit din partea societăţii câteva drepturi, printre care şi dreptul la … viaţă. Din acest moment, omul trăieşte cu aprobarea explicită a sanctităţii sale SOCIETATEA.
Era să uit: câteva zeci sau sute de milioane de oameni (nimeni nu ştie precis) mor, în fiecare an, de foame.
Omul este înzestrat cu cel mai complex computer imaginabil. Deci, nimeni nu are dreptul să moară prost.
Unii oameni nu prea gândesc. De fapt, tentează gândirea şi se opresc la primul rezultat care le place ori îi impresionează. Câte unul se priveşte în oglindă: băi, ce deştept sunt!
Valoarea socială a unui om constă în capacitatea de a-i inspira pe alţii şi nu în lecţii, fie ele chiar şi de viaţă.

Nicolae Lotreanu