O carte de înțeles vremurile de azi ale Educației

Editura Spandugino – partener intelectual de marcă acelora care caută soluții pentru vremuri – ne-a dăruit, în traducerea distinsei Miruna Tătaru-Cazaban (care semnează și o foarte atentă postfață (pp. 231-239) volumul Jaques Maritain, O Filosofie a Educației (Spandugino/ Zeta Books, 2021, 245 pg.). Cu o prefață excelent dozată pentru a face înțeles cuprinsul volumului, semnată de Guy Avanzini, lucrarea cuprinde, în fapt, mai multe studii publicate în timp de gânditorul creștin, studii care își găsesc referire din plin în zilele noastre: Educația la răscruce (Yale University, 1943), Perspective tomiste asupra educației (Chicago, 1955) ori Despre câteva aspecte tipice ale educației creștine (Kent School, 1957). Ele se vădesc a fi extrem de actuale și nu doar pentru continentul nord-american, unde au fost rostite și apoi publicate (împreună în 1959), ci pentru absolut orice colț de lume în care educația este fundamental un act de libertate în care politicul nu își manifestă ingerința în încercarea de a-și incultura balansul ideologic.

            Ediția românească, tradusă admirabil după ediția Operelor Complete a lui Jaques și Raissa Maritain (Editions Universitaires, Fribourg (Elveția) și Editions Saint- Paul, Paris, 17 volume, 1982-2007), ne propune o desfășurare a lecturii pe câteva paliere în care, în fapt, s-au topit și retopit textele de bază tocmai pentru a facilita gândirea asupra educației. Astfel Capitolul I ne propune o analiză asupra Scopurilor Educației– 1. Natura umană și educația (Educația omului; prima eroare: ignorarea scopurilor; A doua eroare: idei greșite despre scop; Ideea științifică și ideea filosofico-religioasă despre om; Ideea creștină despre om; Persoana umană; Personalitate și individualitate, pp. 19-28); 2. Finalitățile educației (Cucerirea libertății interioare; A treia eroare: pragmatismul; Potențialitățile sociale ale persoanei; A patra eroare: sociologismul; A cincea eroare: intelectualismul; A șasea eroare: voluntarismul, pp. 29-42); 3. Paradoxurile educației (A șaptea eroare: totul se poate învăța; Sfere educaționale și sfere extra-educaționale; Sistemul pedagogic privit dinspre formarea voinței și demnitatea inteligenței, pp. 43-50). Cel de-al II-lea capitol se preocupă de Dinamismul Educației– 1. Factorii dinamici (Mintea elevului și arta profesorului; Educația cu nuielușa și educația progresivă; Adevărata și falsa eliberare a personalității, pp. 51- 58); 2. Dispozițiile fundamentale care trebuie dezvoltate (În privința adevărului și a dreptății; În privința existenței; În privința muncii; În privința celuilalt, pp. 59- 62); 3. Normele fundamentale ale educației (Prima regulă; A doua regulă; Eliberarea puterii intuitive; A treia regulă; Unitate spirituală și înțelepciune; A patra regulă; Cunoaștere și exercițiu; Structura internă a programului de studiu, pp. 63- 84). Cel de-al III-lea capitol urmărește Disciplinele umaniste și educația liberală – 1. Rudimentele (Sferele cunoașterii; Copilul, pp. 85-88); 2. Disciplinele umaniste (Adolescentul; Caracterul universal al educației liberale; Programa de studii în învățământul liberal; Filosofie și teologie, pp. 89- 105); 3. Studiile superioare (Universitatea și înaltele școli profesionale; Observații complementare referitoare la Universitate; Institute de cercetare; Școlile vieții spirituale; Responsabilitatea noastră față de tineri, pp. 106- 118).  Capitolul IV înregistrează și propune Cerințele prezentului și ale viitorului – O educație integrală pentru un umanism integral; Timpul liber al omului și educația liberală; Sarcina normală a educației și poverile sale suplimentare; Sistemul educațional și statul; Învățătura morală; Nevoile comunității politice și educația; Criza civilizației; Marea încercare a educației de astăzi; Mai 1968; Democrație și tehnocrație, pp. 119- 146. Un al V-lea capitol, asupra căruia Maritain avea îndoieli- ce s-au dovedit neîntemeiate- că are un loc al său în lucrare ne propune Perspectivele Tomiste asupra Educației– 1. Orientarea fundamentală (Despre principiile filosofice; Despre aplicarea practică, pp. 147- 151); 2. Scopurile și valorile educației (Scopurile educației; Ierarhia valorilor, pp. 153- 158); 3. Procesul educațional (pp.159-161); 4. Educația și individul (În privința principiilor filosofice; În privința aplicării practice, pp. 162- 163); 5. Școala și societatea (Predarea cartei democratice; Educația liberală pentru toți, pp. 164- 176) și 6. Școala și religia (Educația morală și religia; Predarea teologiei; Integritatea rațiunii naturale, pp. 177- 182). Capitolul VI aduce dinaintea cititorului problematica unită sub titlul larg, Despre câteva aspecte tipice ale educației creștine – 1. Ideea creștină despre om și influența sa asupra educației (pp. 183- 186); 2. Trei aspecte esențiale ale educației creștine– Programa școlară; Dezvoltarea inteligenței; Cum să întărim viața spirituală, pp. 187- 197; 3. Două observații finale: Formarea morală a tinerilor; Învățământul formal și activitatea în afara programului, pp. 198- 204. Un ultim capitol, al VII-lea, ne propune o sinteză asupra Școlii Publice în Franța și principiul pluralist (pp. 206- 229), altfel spus o analiză a fragmentării învățământului francez, cu mare efect în cel european, în jurul ideilor din mai 1964, asupra cărora, ați remarcat, Jaques Maritain insistă și anterior acestui capitol final.

            O bogăție de carte a redescoperirii sensului uman al educației și o mărinimoasă recuperare a prezenței lui Dumnezeu în structura intimă- ancestral naturală- a firii care se așază la îndemâna educatorului.