Nu trebuie să ai doctorat în meteorologie ca să știi dacă plouă

Observ că este o modă tot mai răspândită în discuțiile, pe viu dar mai ales online (unde te poți ascunde mai ușor după tastatură), să se ceară, ca la lucrările științifice serioase, o sursă sau o voce autorizată care să confirme sau să infirme o anumită părere sau afirmație. De exemplu tu spui că o clădire este urâtă și că se încadrează în peisajul stradal în așa hal încât nuca în perete este un standard al armoniei și al potrivelii. Evident că nu este doar părerea ta, ci sunt destui care spun același lucru pentru că, nui așa, se vede fără binoclu. Și poc, apare cineva care te ia la 11 metri și spune pe ocolite sau direct că nu că aia este frumusețea întruchipată de și clădirea CEC-ului de la București pălește în fața ei. Nu aduce argumente sau contraargumente dar te ia, așa, la una-alta, că nu te pricepi, că nu ești de specialitate și că ești, în linii mari și în general, prost. Adică mă înțelegi, pentru ca tu să ai dreptul să spui că o clădire este frumoasă sau urâtă, îți trebuie facultatea de arhitectură, plus un portofoliu de clădiri concepute și construite. Adică și mai direct, un îndemn la ciocul mic deși aici nu era vorba de detalii de specialitate, ci de o simplă părere care nu necesită studiile lui pește prăjit ca să o emiți. Pentru că e părerea ta. Pentru că ce e frumos au urât poate fi verificat în teren. Pentru că e frumos ce e frumos, nu neapărat ce-ți place ție.

Și nu e singurul caz. Mai nou orice opinie, ori științifică, ori socială, ori despre orice, de la pisici la avioane supersonice, de la cum să faci mămăligă la situația geopolitică și flancul estic, trebuie emisă doar de specialiști atestați, cu diplome, cu doctorate, cu apariții cel puțin o dată la un talk-show pe la o televiziune care trebuie, ori să aibă o coloană de contributor tot pe paginile media care trebuie.

Adică tu nu ai voie să ai păreri despre ceva, mare sau mic, pentru că ești un neica nimeni. Gogu de la Asociația Care se ocupă cu Ceva și care știe recita câteva narative conforme, are voie. Asta chiar dacă tu te pricepi mai bine dar na, nu ai confirmări, diplomă, faimă, dacă nu ți se știe mutra de pe ecranul de la tv-ul din bucătărie, dacă nu ai înaintea numelui niște prefixe din acelea academice sau măcar manageriale.

A, că avem tot felul de experți care știu cum se schiază doar din cărți şi pliante, nu din teren, e altceva. Că avem cunoscători ai epocii în care tu ai copilărit care te contrazic superior pe tine care chiar ai trăit atunci, e altceva. Diferența este că el este faimos, tu nu. Dar nu asta e problema, poți fi faimos, hai sănătate și la vară cald, dar dacă plouă afară nu-mi trebuie atestat în meteorologie ca să zic că plouă, pentru că despre ploaie și cum plouă am învățat în școala primară, la „Cunoștințe despre natură” sau cum i-o fi spus la materia aceea.

Cunosc o mulțime (și nu-i cunosc pe toți) de oameni autodidacți. Fără diplome, fără funcții în domeniu, fără zdrăngănelele care să le dea credibilitatea aceea de guru infailibil. Doar pasionați de ceva, citiți până dincolo, buni spre excelenți observatori, care sunt capabili de a observa și a analiza. Și culmea, ei nu greșesc, spre deosebire de alții care de regulă o dau în gard și revin cu seninătate că „a da, atunci m-am înșelat”. Știu cunoscători de muzică sau filme mai tari decât mulți cronicari din pagini glossy sau vorbitori de pe la radio. Știu oameni care scriu care dau clasă multor jurnalişti cu nume (da, și mie uneori îmi dau clasă) deși nu au o zi de facultate de specialitate și nicio colaborare la vreo publicație mică sau mare. Cunosc pasionați de istorie sau altceva care pot pune la colț destui dintre cei care predau istoria prin şcoli. Că pur și simplu este bun, nu are nevoie de confirmare scrisă sau de coruri reunite care să-l confirme ca expertul tuturor timpurilor.

Și dacă unul trece pe roșu ori depășește pe trecere, nu trebuie să fii neapărat instructor auto ca să știi asta