* Fiindcă sunt (din nou) pe agenda evenimentelor zilei, peste tot vorbindu-se, pro şi contra despre evrei, vă propun câteva panseuri din înţelepciunea "poporului ales" de Dumnezeu: "Pe un tron, şi prostul e împărat; Mai bine o bodegă proprie decât o firmă mare străină; Secre­tul alinării dorului sunt amintirile; Adam – primul bărbat fericit fiindcă nu a avut soacră; Toţi se plâng de lipsă de bani, dar de minte, nimeni; Oaspetele şi peştele, peste trei zile începe a mirosi; Îmbătrânind, omul vede mai rău, dar mai multe". Toată lumea recunoaşte că evreii au multă minte, doar că nu toată e bună. * În Belgia tră­iesc circa 20 000 de inşi fără locuinţă şi fără loc de muncă, în ţara în care huzuresc câteva mii de "parlamen­tari europeni" care toacă bani şi se scaldă în dosare fără finalitate. Pe tv 5 Monde am văzut un reportaj ade­vărat, făcut de un jurnalist care a rezistat să trăiască o săptămănă între aceşti oropsiţi ai sorţii, cerşind, mâncând ce aruncau alţii, aşteptându-şi porţia la cantina săracilor, dormind pe sub poduri ori direct pe trotuare. Nu pot să nu mă întreb cu ce suflet trec pe lângă ei cei de la care noi aşteptăm "bani europeni" pentru a ieşi din criză? * Politicienii noştri se întrec în a face planuri şi proiecte, unul mai important decât celălalt: unii pun pe primul loc pensiile speciale, ca­re trebuie stârpite, dar n-ai cum, alţii fac din lupta antidrog o prioritate naţională, alţii ne anunţă pe toate canalele tv ce se consideră viol şi ce păţim da­că…,alţii sunt preocupaţi de soarta Ucrainei, care, cică, e scutul care ne apără de ruşi (deşi pe ruşi nu-i doare nici în cur de noi), alţii luptă cu săbii de hârtie împotriva corupţiei, alţii sunt speriaţi de injec­ţie şi de scumpirea "coşului zilnic" etc. De fapt, practic nu fac nimic, iar ce aflăm ne spun veşnicii invitaţi la posturile tv, care nici ei nu ştiu, dar "cred că” sau "bănuiesc că". Până acum s-au văicărit de căldură şi de secetă, să vedeţi cum ne prinde iarna, din nou, nepregă­tiţi şi cu chiloţii-n vine. Numai că vorba unui pesi­mist cu vagi urme de optimism: "Noi, oamenii de rând, ca­re am trecut şi prin regimul socialist, suntem precum mielul care, tăiat, nu mai simte că e jupuit. * Într-un interviu, poetul Emil Brumaru mărturisea: "Închipuie-ţi că stăteam la Fălticeni, la şedinţele cu medici, în pri­ma bancă şi scriam încontinuu versuri. Toţi se uitau la mine crezând că iau notiţe. Unele dintre poeziile scrise atunci au ieşit chiar foarte bune", Un alt medic, Mircea Tiberian, fost colaborator al nostru, îmi spunea că a în­ceput să deseneze şi să scrie catrene umoristice tot în timpul unor asemenea şedinţe, ca să-i treacă timpul mai uşor. De unde se vede că şi şedinţele de pe vremuri erau bune la ceva. * Ştiţi care erau remediile pentru orice suferinţă în Franţa secolelor 15-16 ? Sângerare, purgaţie, clysterium donare". Zice că Ludovic al XlV-lea se supunea unei clisme de două ori pe lună , ceea  ce-i uşura concomitent stomacul şi capul, dându-i bună dispoziţie. (Îmi amintesc că bunica de la Păuca, având ulcer varicos, când mergea la cânepă la Secaş, lăsa lipitorile să i se urce pe picioare "ca să-i sugă sângele rău", iar mama, când era tata răcit, îi umălea spatele cu ventuze.) Cred că şi în zilele noastre, unele boli ar putea fi tra­tate prin metode tradiţionale, fără efecte secundare dă­unătoare cum au medicamentele cărora li se face atâta reclamă, îmbogăţindu-i pe farmacişti şi omorându-i pe pacienţi.