Noi, românii, avem o vorbă foarte frumoasă: „noroc și sănătate!” Această vorbă o auzim de mai multe ori pe zi și ne bucurăm să o auzim, cu toate că uneori nu-i cunoaștem sensul adevărat. Noroc poți avea la loterie, la jocul de cărți, la oricare alt joc obișnuit sau în orice activitate, dacă ești bolnav sau sănătos. Sănătate ar trebui să ai cu și fără noroc. La noi însă sănătatea omului simplu, a muncitorului sau a țăranului, care este adevăratul producător de plusvaloare, este strict legată de noroc. Aici trebuie spus că la cei cu venituri și funcții mari, norocul nu este atât de necesar, ei având banii necesari să meargă când vor și la orice oră la consultații și tratamente private, chiar și în străinătate. Cei cu venituri mici sunt strict dependenți de consultații și tratamente plătite de CAS. Dar, aici intervine cuvântul deosebit: „norocul”. Orice consultație trebuie planificată, deoarece oricărui om îi trebuie o „programare”. La programare intervine cuvântul „noroc”. Având funcție sau venituri mari ești preferențiat de multă lume, inclusiv în domeniul medical, astfel că prin sistemul de Pile, Cunoștințe și Relații se rezolvă și o programare pentru a doua zi. Dacă faci parte din grupul de cetățeni uitați de soartă și noroc, muncitor sau țăran, cu veniturile cele mai scăzute, nu ai pilele, cunoștințele și relațiile primei grupe amintite. Atunci trebuie să îți faci programările conform rânduielilor impuse de legislație, la ziua lui DOAMNE AȘTEAPTĂ. Chiar și în cazuri foarte grave. Este bine știut că muncind din greu și împreună cu o vârstă înaintată(la pensionarii de rând, cu pensii minime) vin și sechelele de toate felurile. Toate statisticile din lume ne arată că cei cu munci depuse în condiții grele sunt cei mai predispuși diferitelor boli sau chiar accidentelor de muncă. Aici nu discutăm de boli, care nici nu sunt declarate profesionale, cu toate că sunt cauzate de activitatea depusă, dar nu sunt pe listele prevăzute prin lege.

Dacă un cetățean oarecare are nevoie de consultație și vrea să fie suportată de CAS(pentru care plătește contribuții destul de substanțiale), programarea va fi cu siguranță doar pentru 2-3 luni în viitor. Aceeași consultație sau tratament și la același doctor prin plată privată o poate primi uneori chiar a doua zi. Aici ne trebuie o explicație plauzibilă. De ce la același doctor, în aceeași instituție, prin plata privată are termen a doua zi și prin plata prin CAS, termenul este abia în 2-3 luni? Doctorul este în același spațiu, la aceeași oră și are aceeași tehnică la dispoziție. Cum explică legiuitorul această situație? După cum am arătat mai înainte, se poate vedea că cei „săraci” sunt pacienți de clasa II-a, deci ei sunt obligați prin lege să-și amâne consultațiile, oricât de urgente ar fi. Deci ei pot să moară, până sunt programați. Iar cei care au funcții și venituri mari sunt pacienți tratați cu prioritate, fiind pacienți de clasa I, numiți uneori pacienți privați. Mult mai gravă este situația, în care pacientul de rând are nevoie de o consultație urgentă rmn, CT sau altă consultație tehnică deosebită cu trimiterea de la un medic specialist. Pacientul trebuie să se programeze dintâi la medicul specialist, pentru care așteaptă 2-3 luni, ca pe urmă specialistul să-i dea o trimitere la consultația tehnică impusă, pentru care primește iarăși o programare în 2-3 luni. Deci pacientul poate muri așteptând programările. Dar, legiuitorul român i-a dat o „soluție”. Pacientul grav bolnav se împrumută la neamuri, la vecini sau la prieteni, dacă îi mai are(la 90 de ani), banii necesari la o consultație sau tratamentul privat din ziua următoare. Hippocrates nu și-a închipuit activitatea de „DOCTOR”, așa cum este prevăzută acum în legislația română. Termenele pentru tratamentele și consultațiile plătite de CAS sau privat ar trebui intercalate, în funcție de programul de lucru al medicilor și nu după felul de plată. Vrem o societate echitabilă și corectă, atunci trebuie să existe legi echitabile și corecte pentru întreaga societate. Am uitat că magistrații au salarii și pensii speciale. Pe ei nu-i interesează situația celor care prin munca lor le asigură veniturile și pensiile „și așa prea scăzute”. Toți dorim o societate fără clase sociale. Fiecare să aibă venitul și drepturile după contribuția sa la venitul național, nu după legi preferențiale!!!

Nicolae SĂLIȘTEANU