Ne strileaite! Hrestos Voscres! Vo istone Voscres!

Nu cred că dintr-un colț de ziar local se aude prea departe, dar măcar către noi, cei ai casei strigătul meu să ajungă: Nu Trageți! Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat! E parte din ceea ce s-a auzit în trecerea Domnului Hristos prin vămile morții, când îngerii- îngroziți de vederea Celui rămas fără de chip prin pătimire- strigau: Cine este Acesta? Cum să fie El Împăratul Măririi? Pe pământ se întrupase Trup curat și trăise ca atare, frumusețea sa era fără putință de exprimare, dinții lui ca laptele iar ochii de culoarea vinului- precum și spuneau profeții. Mesia nu putea fi decât așa și ei știau, ei martorii vestitori ai Buneivestiri, bucuroșii slujitori din pustia Carantaniei, care în Grădina Ghetsimani simțiseră nevoia să nu-L lase singur și-i slujiseră într-un soi de echilibrare cu ura umană care se va revărsa peste El. Acum îl vedeau urcând din iad, unde Dumnezeu nu fusese niciodată, căci nu era facerea Lui, ne spune Sfântul Ioan Hrisostom. Urca dinspre iadul năruit sub putere Sa. Purta pe Sine rănile pătimirii dar cu sângele Lui curățase sângele nostru iar cu Trupul Lui curățase trupurile noastre. La un astfel de zvon de Înviere, Îngerii ce gardau Raiul se arată speriați: Cine este Acesta Împăratul măririi?

Am petrecut patruzeci de zile de post și întristare. Oamenii nu pare că s-au schimbat când e vorba să ucidă și să dărâme curăția altor oameni. Iadul când se dezlănțuie are aceleași principii iar slujbașii săi nu au nici religie, nici națiune și nici limbă comună. E mereu cinic și violent, încrezător în nemoartea sa, un soi de veșnicie-minciună din care își hrănește moartea. Un ciclon de spuză a răutății înveșmântat în costume de paradă. E mereu mincinos și manipulant și, culmea, continuă să manipuleze cu minciuna suflete care, altfel, ar trăi din plin adevărul și ar crește din el dacă ar catadicsi doar să deschidă fereastra sufletului. Iadul e mereu irațional de aceea încântă prin comploturi și puneri în scenă, aprovizionează mereu partea de misticism, fără a obliga la asceză. Pentru că să nu omori, să nu violezi, să nu furi și să nu invidiezi binele aproapelui este o chestiune moral-ascetică. Orgolios iadul găsește mereu în cei orgolioși și plini de știința lor aliați nesperați. Și află și Iude. Vânzători dispuși să vândă Omul.

Am petrecut patruzeci  de zile de așteptare a Învierii. Azi noapte s-a stins ecoul prohodirii Domnului Hristos. Un cântec de leagăn pentru Cruce. Ceresc și omenesc deopotrivă. Căutând adânc în semnificațiile sale nu ai cum să nu vezi iadul prăbușindu-se sub puterea binelui, a nădejdii și iubirii. În plină ascensiune a răului, sub privirea sa încruntată de pehlivan îmbătat de putere, cuvintele ne-au readus aminte de Jertfe Mântuitorului. Nici un dictator și nici o dictatură din lume nu o pot dărâma, nu o pot eluda, nu pot să o mai ucidă odată. Nici o ideologie barbară ori îmbăiată în spuza vremurilor nu pot schimba esența de Cer biruitor a Învierii. Nu. Răul nu este nesfârșit, nu poate fi veșnic pentru că nu dispune de asistența în Har a Celui Veșnic. Poate dura mult, fără îndoială, poate face victime și răni, dar nu poate fi veșnic. Ceea ce ne spune lecția Învierii este că Hristos nu poate fi ucis după Înviere. Oamenii Lui da. Dar și în acest caz ei primesc în trupurile lor semnele muceniciei, identice în fond cu ale Răstignirii. Deci și semnele de lumină ale Învierii. Omul este nemuritor numai în condițiile în care își aliniază nemurirea, prin viață, vieții în Hristos- ne spune Sf. Nicolae Velimirovici. Nu poți așadar argumenta prin argumentele greșelii celuilalt, prin ură și lipsă de compasiune nici o încercare de înviere. Intrarea frauduloasă în patria Evangheliei costă dărâmarea de sine. Ori crezi și trăiești, ori te prefaci că ai conținut de credință dar mori, te sufoci în propria prefăcătorie.

În primul an de pandemie, total neinspirat ca gest, un polițist și-a mutat mașina cu girofarul aprins dinaintea Catedralei. Părea foarte agitat și sub ochii noștri, ai celor din soborul slujitor, și-a legitimat…colegii care asigurau același complex operativ. Părea că încercau să-L prindă pe Hristos dacă ar încerca să evadeze prin Înviere. În noaptea aceea mi-a venit să le spun: Nu trageți! Hristos rămâne cu noi. Nu vă temeți, nu a înviat ca să fugă de aceia pentru care a purtat Crucea și a trăit agonia și moartea fără egal în cruzime. Nu a înviat ca să ne lase singuri, iarăși, cu excesivii în reacții ori dictatorii de pripas. Și mi-am adus aminte de ceea ce spune Nicolae Steinhardt despre gardienii săi. Nu. Nu a avut nici un gând de supărare pe cei care și-au făcut datoria de gardian, dar l-a rănit enorm atitudinea și fapta gardienilor cu exces de zel. Pe mulți i-am auzit în timp scuzându-se sau chiar mândrindu -se cu datoria împlinită. Ca și cum uciderea din culpă e o virtute iar aroganța dinaintea îngenuncheatului e de medaliat moral. Toate s-au întâmplat sub ochii noștri și repetabilitatea lor arată că nu învățăm nimic sau prea puțin din istorie. Iar istoria se învață prin Taina Luminii Învierii Mântuitorului. Prezența cosmică a semnului că moartea este biruită prin Iubire.

Ne strileaite! Hrestos Voscres! Vo istone Voscres! Chiar dacă nu vrem să vedem și mințim argumentând cu tot soiul de comploturi în plină putrefacție morală trebuie să știm: Hristos a Înviat! E singurul adevăr ce nu se poate lua omului care crede. E Viu și lucrează. Și se va așeza dinaintea noastră ca Judecător fără a ține cont de corectitudinile argumentărilor noastre închipuite. Vom striga, poate, smeriți de frica Întâlnirii: Ne strileaite! Și Milostivul Dumnezeu se va arăta precum și Este. Dumnezeul Milei și al Dreptății. Înviat ca să restaureze lumea și să o așeze în ordinea păcii și iubirii. Nu El se va face vinovat de adâncirea noastră în moarte. El a biruit-o pentru noi. Să biruim moartea vremii de acum cu iubirea noastră! Hristos a Înviat! Nu vă temeți!