„Muzicianul” completează istoria Hermaniei Tonus contemporan semnat de Cristian Creștincov

📰 Cititorii ediției tipărite au fost primii care au văzut acest articol. Și multe altele! Caută TRIBUNA la chioșcuri sau abonează-te! 📰

Hermania rămâne una dintre clădirile emblematice ale Sibiului, purtând în zidurile ei ecoul unei vieți culturale care a început încă din 1878, când a devenit sediul Reuniunii Muzicale și al Corului de bărbați Hermania, parte din rețelele corale germane din Transilvania și din Europa. Clădirea, ridicată pe un subsol din secolul al XVIII lea, cu încăperi boltite și cu o acustică naturală care favoriza audițiile, a fost gândită ca loc de repetiții, de întâlniri și de celebrare a muzicii, devenind în scurt timp centrul unei efervescențe culturale care a marcat identitatea comunității germane sibiene. Societatea Muzicală Sibiană, fondată în 1839, simțise nevoia unui spațiu propriu odată cu creșterea numărului de membri, iar inaugurarea Hermaniei a deschis o epocă în care muzica devenea limbajul comun al orașului, punte între generații și vocații, expresie a unei comunități care își regăsea unitatea prin armonie.

În 1880 a fost întemeiat Corul de bărbați „Hermania”, care avea să devină una dintre cele mai importante formațiuni corale din Transilvania, recunoscută în cadrul federațiilor corale germane și transilvane, premiată la festivități din Viena, Stuttgart și Graz, implicată profund în viața civică și culturală a Sibiului. Din 1887, clădirea Hermania a găzduit nu doar corul, ci și reuniuni muzicale săsești, devenind un nod cultural al orașului, un loc în care vocile se întâlneau cu tradiția, iar tradiția se transforma în expresie artistică. În 1934, Societatea Muzicală Sibiană și Corul Hermania au fuzionat, formând Societatea Muzicală „Hermania”, care a continuat să activeze în această clădire până în 1949, când spațiul a devenit sediul Filarmonicii de Stat Sibiu. Astfel, timp de peste un secol, Hermania a fost un loc în care muzica nu doar se interpreta, ci se năștea, se transmitea și se celebra, un spațiu în care comunitatea își regăsea identitatea prin sunet, prin armonie, prin întâlnire. Astăzi, clădirea restaurată își redeschide porțile ca loc al ospitalității, al culturii și al memoriei, iar interiorul ei primește un tonus contemporan prin lucrarea sculptorului Cristian Crestincov.

Sculptor contemporan născut la Chișinău în 1983, format la București și membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, artistul este cunoscut pentru lucrările sale în care îmbină figurativul cu abstractul într-o expresivitate personală și recognoscibilă. Și-a desăvârșit tehnica prin ucenicia în atelierele sculptorilor Dorin Lupea și Anton Rațiu și a colaborat cu sculptorul Ioan Bolborea. Sculptura ambientală amplasată în proximitatea unui șemineu este concepută ca mărturie a amintirilor și a vremurilor trecute, adusă în omagiul muzicienilor care au concertat aici de a lungul timpului. Artistul însuși mărturisește: „Pentru mine, Muzicianul a fost o excepție frumoasă; lucrez în mod obișnuit cu bronzul, însă această provocare mi a reamintit cât de mult mă atrage munca la scară mare și cât de vie rămâne setea mea pentru arta monumentală integrată în spații interioare”.