* Şi cel bogat, şi cel sărtac, cu câteva săptămâni înaintea sărbătorilor încep să se văicărească de mama focului de scumpetea alimentelor şi de găurile din buzunarele lor, "maică", iar troglodiţii tv îi cred ori se fac, îi plâng, dar evită să filmeze coşurile şi cărucioarele doldora. Văicăreala asta greţoasă a devenit un obicei la români. Cui şi la ce foloseşte nu ştiu, dar n-am mai întâlnit-o la alţii, poate mai rupţi decât cerşe­torii noştri. Ca să nu mai spun că se cotonogesc dacă se dă ceva de pomană din partea politicienilor care visează să ajungă la ciolanul de parlamentar. *Noi ne dăm deştepţi, dar sunt alţii mai necăjiţi care ne bat la cur, cum ar fi indienii, care nici măcar nu-şi mulg vacile deşi rabdă de foame: "Răbdarea este cea mai fru­moasă rugăciune; Cel mai rău tip de sărăcie este să ai multe datorii; Cel ce mănâncă turta nu numără găurile din ea; Sunt trei incertitudini: femeia, vântul şi sănătatea; Nu îţi mânca pâinea la masa altcuiva; Moartea este o cămilă care doarme în casa fiecăruia." * Sti­maţi domni, anexez o factură Orange din 25 I 2024, prin  care sunt înştiinţată că le sunt datoare suma de 0,5 lei/!/Îmi dau şi explicaţii: Taxă tipărire factură 4,26 lei, total factură fără TVA 4,26 lei, TVA/19%/ 0,81 lei, total facturã 5,07 lei. În concluzie pentru 0,5 lei s-a ajuns la 5,07 ei total factură" (Maria). Digitalizarea şi computerizarea nu-i pentru idioţi. * Zice că o doamnă a dat buzna în atelierul  pictorului Theodor Pallady (1871-1956)". Doctore, spune-mi tot ce crezi despre mine! "Pallady, după ce a privit-o îndelung: "Duduie, în primul rând ar trebui să fii mai puţin impulsivă, să slăbeşti vreo 20 de kile, să nu te mai fardezi atăt de vi­olent şi să urci la etajul următor unde are cabinetul medicul pe care-l cauţi."Eu ştiam un banc mai scurt, cu un ins care căuta laboratorul unde se lua sânge pentru analize.  Şi-a dat peste un vampir. * Nu-mi place mersul justiţiei din zilele noastre, dar nu sunt sigur că mi-ar fi plăcut cea de pe vremea lui Aristotel (384-322 î.e.n.) Spre exemplu, în Grecia de atunci putea fi jude­cător orice cetăţean trecut de 30 de ani, care n-avea da­torii la stat şi n-a primit o pedeapsă infamantă. Tri­bunalele numărau între 500 şi 1500 de judecători, aleşi prin tragere la sorţi, pentru evitarea tentativelor de corupţie. Judecătoriile analizau cel mult patru dosare civile şi unul politic pe zi. Sentinţa se dădea prin vot în caz de egalitate câştigând pârâtul…Democraţie, de­mocraţie, dar nu în halul ăsta. Din păcate, trecând timpul schimbându-se regimurile, s-au schimbat şi oamenii care împart dreptatea, nu o dată după bunul lor plac.