”Minunea Înmulțirii pâinilor” în locul unde uitarea credinței nu a răzbit

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Laurențiu al Ardealului, conform hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ( în urma propunerii Înaltpreasfinției Sale) a ridicat la rangul de arhimandrit pe Protosinghelul Petroniu Tănase, starețul de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Turnu Roșu. Fericitul moment a avut loc la finalul Liturghie arhiereșți săvârșită sub protia Înaltpreasfințitului Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului. În soborul slujitor s-au aflat Arhim. Calinic Teslevici, exarhul mănăstirilor, Pr. Ioan Coșa, protopopul de Sibiu, împreună cu alți slujitori ai Sfintelor Altare. În acest context, făcând referiri la ”Minunea Înmulțirii pâinilor, pe care a săvârșit-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos, relatată în fiecare dintre cele trei Evanghelii sinoptice” Părintele Mitropolit Laurențiu al Ardealului preciza credincioșilor: "această minune ne arată că, prin rugăciune, avem posibilitatea să fim în comuniune cu Hristos.”, o intevenție menită a susține unitatea creștinească și prin extensie și pogorământ, că această poruncă o poate împlini, binefăcător, orice creștin prin actele de milostenie pe care trebuie să le facem în folosul aproapelui.

Locul unde uitarea credinței nu a răzbit

Prima datare (”atestare”) a mănăstirii din Turnu Roșu, anume anul 1601, apare pe un lemn dar și pe o cărămidă de la vechea chitorie. La acestea mai adăugăm și un pomelnic, păstrat cu sfințenie, cu numele primilor ”viețuitori ai mănăstirii”. În anul 1761, prin campania de distrugere a mănăstirilor ortodoxe, inițiată de către împărăteasa Maria Tereza, urgia s-a abătut în întinsul Transilvaniei prin implicarea aprigul general Bukow, care a trecut și peste așezământul monahal de la Turnu Roșu. ”Documentele vremii dau mărturie despre faptul că doar cărțile mănăstirii și un clopot au fost salvate și duse în sat”. În 1850, credincioșii din Turnu Roșu au ridicat pe locul vechii mănăstiri o bisericuță, prin care să fie marcat acest loc binecuvântat. Biserica a devenit monument în anul 1988. Vitregia vremurilor a făcut ca această bisericuță să fie lăsată în paragină până în anul 1989. În timpul regimului comunist, o imensă pădure de brazi a fost plantată în jurul bisericuței, propagandiștii acelor vremuri opturând credincioșilor accesul în lăcaș. În anul 1994, mănăstirea a fost readusă în ”Casa Domnului” în urma vredniciei luminatului teolog și respectabilului scriitor, membru de onoare al Academiei Române și Mitropolit al Ardealului – Antonie Plămădeală, cel care l-a instala în acest lăcaș de cult ca stareț pe Protosinghelul Petroniu Tănase.