„Șezătoarea din Biblioteca Avrig”, grupul de femei vrednice din Țara Oltului, a fost sâmbătă și duminică, gazda celei mai mari șezători tradiționale organizate în țara noastră. Chiar dacă, în mod oficial, șezătoarea șezătorilor este cunoscută sub denumirea „Hai cu lucru la Avrig!”, nici de această dată lucru n-a fost elementul principal al acțiunii. Asemenea întâlniri scot în evidență mai puțin priceperea, iscusința participanților, ci au ca repere bucuria de a fi împreună, buna dispoziție, jocul și cântecele tradiționale, ori poveștile despre „verzi și uscate”…

Întâlnirea tuturor șezătorilor s-a desfășurat la Sala „Pavilion” a Casei de Cultură a orașului Avrig, sâmbătă, începând cu orele dimineții. Grupurile au sosit din toate colțurile țării dar și din câteva regiuni aflate în străinătate, iar primirea pregătită de gazde a fost cu adevărat deosebită, cu strigături specifice, pită și sare, un pahar de rachiu, glume și multă voie bună. A fost o adevărată explozie de culoare, frumusețe și bogăție, varietatea costumelor populare și accesoriilor purtate de participanți fiind cu adevărat impresionantă.

După ce au socializat unii cu ceilalți, au urmărit reprezentațiile artiștilor (soliști și dansatori) invitați la eveniment, au „jucat românește” și au fost părtași la diverse surprize pregătite de organizatori, participanții au fost poftiți la masă, vedetele acestei „secțiuni” fiind sarmalele „ca la Avrig”.

Aceasta a fost cea de-a șaptea ediție a întâlnirii, poate cea mai bogată dintre toate cele organizate, asemenea acțiuni fiind, fără doar și poate, parte a bogăției pe care o deținem noi ca popor; prin tradiții, obiceiuri, costumul popular, grai, muzică, joc și felul nostru de a fi, de a ne bucura unii de ceilalți… Toate acestea sunt valori inestimabile ce trebuie păstrate și promovate și prin acest fel de acțiuni.

Duminică, oaspeții care au rămas în zonă au avut prilejul de a vizita lăcașurile de cult din Avrig, Muzeul Avrig, au aflat povestea de roman a bustului lui Gheorghe Lazăr, au vizitat Casa Muzeală Săcădate și apoi au fost invitați la masă, gulașul avrigenesc fiind preparatul zilei servit tuturor la Sala „Pavilion”.

„Și a fost încă o ediție. A fost o mare șezătoare cu oameni faini din toate colțurile țării. A fost că dacă n-ar fi fost nu s-ar povesti, iar poveștile se duc, se fac fluturi și încântă suflete.

A fost o zi minunată în care sute de oameni s-au pus, cu noaptea în cap, la drum, pentru a fi de la început la Șezătoarea de la Avrig, iar Avrigul i-a primit cu sufletul deschis, cu voie bună și cu bucurie.

Mulțumim, cu reverență, tuturor oaspeților, pentru ziua frumoasă pe care am împletit-o împreună. 34 de șezători și o mulțime de oaspeți pe care ți-e drag să-i ai.  Din Tenerife la Chisinău, din Milano la Constanța, din Maramureș la Galați sau din Cluj la Brăila, din Alba la Focșani sau din Apuseni la București, din Sibiu la Pitești sau din Sfântul Gheorghe la Tălmăcel, din Brașov prin Făgăraș și lista ar putea continua, drumurile s-au făcut doruri și au dus la Avrig.

Cea mai mare întâlnire de șezători din țară a fost la Avrig. Ne-au cântat de dor și de joc Ansamblul Folcloric Doruri Sibiene, ne-au bucurat Ansamblul “Purtata Avrigului”, ne-au încântat coconii din Maramureș, dar și un bobocel de fată – Miriam Stoian din Telega, ne-au cântat copiii din Orlat și doamna Maria Curtușan, ne-au fermecat cu strigături boresele din șezători și a imortalizat clipa – Dan Străuți.

Le mulțumim pentru o zi specială pentru reușita căreia fiecare si-a dăruit o părticică de suflet. Iar doamnele din Șezătoare Avrig s-au străduit să fie gazde pe măsură și cred că au reușit. Eu, personal, mă înclin în fața tuturor. Oameni faini ați mai scris împreună o poveste frumoasă”, a consemnat Maria Grancea, coordonatoarea grupului „Șezătoarea din Biblioteca Avrig”, organizatoarea evenimentului.

Încheiem cu mărturia Marianei Iulia Filimon, coordonatoarea ”Șezătorii Mumelor din Tălmăcel”, unul dintre grupurile participante la întâlnire: „Am avut onoarea să fim parte din cea mai mare șezătoare din România, alături de femei harnice și pline de har, venite din toate colțurile țării și din Republica Moldova.

Cu lucrul în mâini și portul pe suflet, fiecare a adus câte o fărâmă din ceea ce înseamnă identitate, rădăcină, bucurie simplă și curată. A fost o zi de neuitat! Cu recunoștință și mândrie, spunem: am fost acolo!”.

Foto: Dan Străuți