Mesajul ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, către credincioși, în Pastorală: „ Este lumina dragostei lui Dumnezeu, care se împarte infinit de multe ori și rămâne mereu aceeași!”

Ca în fiecare an, ÎPS Dr. Laurențiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului, a transmis către credincioși un mesaj emoționant în Pastorala de Învierea Domnului: „Lumina Învierii care se coboară în fiecare an la mormântul Mântuitorului ni se dăruiește și nouă astăzi! Într-o clipă, o mare de lumină cuprinde întreaga Biserică! Este lumina dragostei lui Dumnezeu, care se împarte infinit de multe ori și rămâne mereu aceeași!”

Iubiții mei fii duhovnicești,

Mulțumim Preabunului Dumnezeu că și în anul acesta ne-a învrednicit să ajungem la slăvitul praznic al Învierii Sale! Bucuria atât de intensă a acestei sărbători o trăim an de an ca fiind mereu nouă, mereu unică, mereu plină de lumină, pentru că ea nu izvorăște dintr-o comemorare a unui eveniment istoric, ci ea își are sursa în veșnicia lui Dumnezeu, în bunătatea Lui negrăită pe care o revarsă în chip minunat asupra noastră în toate slujbele Bisericii și, mai ales, în frumoasa rânduială a Utreniei și a Liturghiei pascale.  Mărturisim cu toții cu cuvântul și cu întreaga noastră ființă că Hristos a înviat! Credem în Învierea Lui, ne bucurăm și ne veselim de lumina acestui praznic, purtând cu toții făclii luminoase în această noapte de mântuire. Având simțirile curățite prin post, Biserica ne îndeamnă să devenim toți purtători de lumină (Cântarea a 5-a), să ne apropiem de Hristos și să-L vedem strălucind în neapropiata lumină a Învierii Sale și să-L auzim luminați, după cum ne spune și nouă, ca odinioară ucenicilor Săi: „Eu sunt lumina lumii…” (In 8, 12), „Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți!” (Mt 14, 27). În această minunată zi a zilelor și sărbătoare a sărbătorilor aflăm că doar din Lumina Învierii vom putea și noi avea și vedea lumina vieții veșnice; de aceea și ritualul slujbei Învierii începe cu îndemnul: Veniți de luați lumină! Lumina Învierii care se coboară în fiecare an la mormântul Mântuitorului ni se dăruiește și nouă astăzi! Într-o clipă, o mare de lumină cuprinde întreaga Biserică! Este lumina dragostei lui Dumnezeu, care se împarte infinit de multe ori și rămâne mereu aceeași! Despre această lumină vom vorbi în cuvântul pastoral pe care vi-l adresăm acum.

Iubiți credincioși,

Două pericope evanghelice au fost rânduite de către Biserică să fie citite la acest mare praznic împărătesc. La începutul slujbei Învierii, mai bine spus la Utrenie, am auzit citindu-se din Evanghelia de la Matei, capitolul 20, versetele 1-20, în care se relatează, ca mărturie istorică, găsirea mormântului gol de către femeile mironosițe, arătarea îngerului care le-a vestit acestora Învierea Mântuitorului și întâlnirea lor cu Domnul înviat, Care le-a întâmpinat și le-a încredințat de scularea Lui din morți. Este una dintre cele 11 Evanghelii ale Învierii folosite astăzi, în cultul nostru, la Utreniile duminicilor. Narațiunea ei ne descoperă faptul că Învierea din morți a Mântuitorului Iisus Hristos a fost un eveniment istoric real, mărturisit și propovăduit cu mult entuziasm de către Sfinții Apostoli și de urmașii acestora. Învierea Domnului a fost, pentru ei, o realitate atât de copleșitoare, încât au socotit ca pe o datorie sfântă să vestească întregii lumi faptul că Hristos a înviat și El, cu sufletul Său plin de lumină dumnezeiască, a coborât la iad, rupând legăturile morții și dezlegând sufletele celor ținuți în robia diavolului, apoi a ridicat din moarte și trupul Său cel preacurat, umplându-L de putere dumnezeiască.

Această realitate tainică petrecută în istorie, dar cu efecte care depășesc istoria, ne este vestită și nouă astăzi în Biserică: Hristos a înviat nu pentru Sine, ci pentru noi, pentru a putea să ne dăruiască tuturor puterea Învierii Sale, pentru a Se putea sălășlui în sufletele noastre și pentru a ne putea dărui viața Sa dumnezeiască prin Sfintele Taine.

Pentru a marca această importantă realitate, Părinții Bisericii au rânduit ca la Sfânta Liturghie în noaptea de Paști să se citească primele 17 versete ale Evangheliei de la Ioan. Ascultând această pericopă, remarcăm faptul că nu se amintește în nici un fel de Învierea Mântuitorului, ci se vorbește doar despre Cuvântul lui Dumnezeu, Creatorul a toate, Dăruitorul vieții și al luminii oamenilor, și despre Sfântul Ioan Botezătorul, cel care a mărturisit și L-a vestit pe Hristos ca Lumina lumii. 

Aceste versete sunt o sinteză a întregii Evanghelii a Sfântului Ioan și au fost citite încă din primele veacuri la Liturghia baptismală din noaptea de Paști, datorită conținutului lor dogmatic, fiind o adevărată mărturisire de credință, dar și datorită temei lor centrale care este Lumina dumnezeiască, Ce vine în lume pentru a Se sălășlui în oameni și a le lumina întreaga lor existență. Ascultând și noi acum, la Sfânta Liturghie, acest prolog al Evangheliei de la Ioan, înțelegem că, în această zi a Învierii, Biserica vrea să ne spună cum Dumnezeu a creat din nou lumea, cum, prin Cuvântul Lui întrupat, viața Lui dumnezeiască a devenit lumina oamenilor și cum această lumină, despre care vorbește și cartea Facerii și pe care întunericul nu poate să o cuprindă, a devenit în Biserică, prin Sfântul Botez, viața oamenilor, sensul ultim al existenței lor. Viața creștinilor este lumină, pentru că lumina cuprinde în ea toată puterea lui Dumnezeu și doar prin această lumină putem avea viața cea veșnică. 

Biserica vrea să ne spună tuturor în această zi plină de lumină că e important să înțelegem că Învierea a fost un eveniment istoric petrecut în timp, adeverit prin multe mărturii, așa cum am auzit la Utrenia acestui praznic, dar că ea este un eveniment mai presus de timp și de istorie la care toți participăm tainic neîntrerupt prin Sfintele Taine. Cu alte cuvinte, Învierea lui Hristos este învierea noastră, este învierea noastră continuă, căci Lumina dumnezeiască din Trupul Său înviat devine, în Biserică, lumina vieții noastre și izvorul neîncetat de putere care se sălășluiește în noi prin Taina Sfântului Botez, pentru ca toți astfel să putem vedea în noi slava lui Dumnezeu, plină de har, de dragoste și de adevăr.

Hristos Mântuitorul ne dă totul în această Lumină a Sfântului Botez și a Sfintelor Taine și de aceea Evanghelistul Ioan ne spune că: „din plinătatea Lui noi toți am primit dar în locul darului” (In 1, 16), în sensul că, în această nouă creație a Învierii, dragostea Lui se arată mai mare și mai adevărată decât cea arătată omenirii în Vechiul Legământ. Plinătatea Lui devine plinătatea noastră de viață, iar în această plinătate Îl cunoaștem pe El, ca pe Cel viu, ca pe Cel mort și înviat pentru noi, ca pe Cel care vrea să ne dăruiască nouă tuturor puterea Învierii Sale.

Iubiți credincioși,

Suntem plini de bucurie în această noapte de mântuire. Ne salutăm unul pe altul cu cuvintele care vorbesc de marele dar al Învierii: Hristos a înviat! Ne bucurăm și așa mărturisim marea Lui biruință și puterea ei pe care ne-o dă și nouă răspunzând: Adevărat a înviat! Adeverim prin aceste cuvinte faptul că primim, ca pe un mare dar al dragostei Lui, puterea Învierii Sale, care este lumina vieții noastre, sensul ultim al existenței noastre. Această lumină pe care o purtăm cu toții astăzi ne face și pe noi apostoli și ucenici ai Celui Înviat și ne obligă să ne schimbăm viețile, ne cheamă să umblăm întru lumină, să fugim de întunericul patimilor și al păcatelor, să ieșim de sub stăpânirea întunericului, din împărăția celui rău, și să facem trecerea noastră – Pesahul nostru – cu Hristos spre lumina dragostei Sale. Să nu uităm că El ne pregătește la Sfânta Liturghie mereu cina bogată a dragostei Sale, în care ne umplem de puterea Învierii Lui pentru a putea să ne luptăm cu toate greutățile și necazurile acestei lumi. „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” ne spune El mereu când stăm la masă cu El și știm că doar prin El, ascultând de poruncile Lui, vom putea trece peste toate încercările viitoare.

Iubiți frați creștini,

Aceasta este noaptea și ziua Învierii Domnului, ziua veșnică a Învierii Sale pe care a făcut-o Domnul ca să ne bucurăm și să ne veselim în ea, ziua în care ne îndulcim de dragostea și lumina pe care ni le-a dat nouă Preabunul nostru Stăpân. Bucuria noastră să nu o lăsăm să fie umbrită de nimic, căci ea este nădejdea noastră cea mai mare. Toate greutățile le vom birui prin Hristos cel Înviat din morți, Care este Hrana noastră veșnică, întru Care ne întărim. În această biruință credem că vom trece peste toate încercările vieții acesteia, vom dobândi încă din această lume lumina Sa cea cerească, cântând de-a pururi în inimile noastre imnul biruinței creștine asupra păcatului, asupra diavolului și a morții: „HRISTOS A ÎNVIAT din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mormânturi viață dăruindu-le!”. Amin!

Sărbători fericite!
Întru mulți și fericiți ani!

Al vostru, al tuturor, de tot binele voitor și pururea rugător către Hristos,
† Dr. LAURENȚIU STREZA,
Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului