Este o plantă erbacee, bienală, legumicolă, cultivată, cu proprietăţi medicinale. Rădăcinile se recoltează înainte de îngheţ. Conţin apă, protide, hidraţi de carbon, săruri minerale, sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier şi o serie de vitamine.

Ţelina era consumată încă din antichitate pentru proprietăţile ei medicinale. Intern, se recomandă pentru tratarea afecţiunilor renale, mai ales cele însoţite de edeme cardiovasculare, gută, reumatism. Se foloseşte în alimentaţie pentru stimularea funcţiei sexuale. În cura de slăbire, reumatism şi gută, se va bea dimineaţa câte 100 g suc, pe stomacul gol. Pentru scăderea tensiunii arteriale, se va ingera ţelină rasă, preparată sub formă de salată. Ţelina are proprietăţi antiseptice, remineralizante, depurative, de regenerare sanguină, diuretice. Este stimulent al suprarenalelor. Se recomandă în astenie, surmenaj, convalescenţe, nervozitate, demineralizare (tuberculoză). În plăgi, ulcere, cancere – gargară şi spălături de gură, se foloseşte zeama de ţelină. În tratamentul reumatismului, se recomandă un pahar de zeamă de ţelină, timp de 15-20 de zile. Contra degerăturilor, se prepară un decoct de tijă sau rădăcină 250 g la litrul de apă, care se fierbe o oră. Se fac băi de picioare cu decoctul cald, timp de 10 minute, de trei ori pe zi. Apoi se şterg picioarele şi se încalţă şosete de lână. Ţelina se poate păstra pe iarnă, sub formă uscată.