Medicina naturistă: Leurda (Allium ursinum)

Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită în soluri bogate în humus, umede, prin păduri de foioase. Este răspândită în Europa, Caucaz şi Nordul Asiei.

Conţine uleiuri eterice, vitamina C, alicină, combinaţii sulfuroase, săruri minerale. Înfloreşte în perioada aprilie-mai. Planta este folosită în alimentaţie, dar după înflorire devine toxică.

Leurda are proprietăţile usturoiului, dar cu o putere curativă mult mai puternică.

Este indicată în curele depurative de primăvară şi ajută la vindecarea bolilor cronice de piele. În acest caz, frunzele se folosesc proaspete. Se pun tăiate mărunt pe pâinea cu unt, tocate fin în supa de cartofi, perişoare, salată, chiftele, sau în alte feluri de mîncare. Frunzele tinere se culeg în martie-aprilie. Pentru memorie, arterioscleroză, diaree acută şi cronică, constipaţie, viermi intestinali, insomnie, tulburări cardiace, hipertensiune, vertij (ameţeală), depresie, secreţii pulmonale, tuberculoză pulmonară şi hidropizie, se foloseşte atât leurda proaspătă, cât şi tinctura de leurdă, care se poate prepara în casă.

Frunzele se taie mărunt, se introduc într-o sticlă până la gât, fără a se îndesa, se toarnă deasupra rachiu de fructe de 38-40 grade şi se lasă 14 zile la soare sau în apropierea maşinii de gătit. Se administrează câte 10-14 picături de 4 ori pe zi, în puţină apă.