Medicina naturistă: Hreanul (Armoracia Rusticana)

Este o plantă perenă care se cultivă pe toate continentele. Planta poate fi întâlnită şi spontan pe lângă garduri, locuri virane. Înfloreşte alb în perioada lunilor mai-iulie. Se foloseşte rădăcina în scop alimentar. Conţine uleiuri esenţiale, vitamina C, substanţe bacteriostatice, antiseptice. Stimulează activitatea gastrică şi intestinală. Se foloseşte la mâncăruri, ras la carne rasol. Pulberea de hrean se foloseşte în industria conservelor de carne.

Hreanul are acţiune diuretică, emolientă şi expectorantă. Are efect în afecţiuni ale căilor respiratorii. În caz de cancer la plămâni se rade un kg rădăcină de hrean pe răzătoarea mică, se amestecă cu un kg de miere. Se lasă la macerat 8 zile, timp în care se tot amestecă în fiecare zi. Se administrează câte o linguriţă în fiecare zi.

În caz de anemie se prepară un vin tonic din 30 g rădăcină rasă la un litru de vin. Se lasă la macerat 10 zile. Se strecoară şi se bea câte o jumătate de pahar de vin înainte de masă.

Extern se foloseşte sub formă de cataplasme din rădăcină rasă, care se aplică pe torace în caz de gripă, bronşită, congestie pulmonară.

Pentru igiena gurii se prepară o tinctură din 20 g frunze la 100 ml alcool. Se lasă la macerat 10 zile. Se strecoară şi se foloseşte ca apă de gură în puţină apă.

– Mâna de rădăcină rasă se pune într-o cană de oţet. Se lasă o săptămână la macerat. Se agită sticla în fiecare zi. Cu soluţia respectivă se unge faţa cu pistrui.

– Hreanul nu se recomandă în caz de hemoroizi, dereglări de ritm cardiac.