Echinacea este o plantă care provine din America de Sud. La noi creşte numai cultivată. Efectele vindecătoare ale acestei plante au fost descoperite de băştinaşii continentului american, care considerau că această plantă este darul cel mai de preţ al Marelui Spirit Marathon pentru copiii săi, pentru a-i ajuta să scape de orice boală, fie fizică sau psihică. Şamanii foloseau planta pentru afecţiuni ale gâtului, dureri de dinţi, infecţii, răni, muşcături de şerpi veninoşi, boli contagioase ca oreionul, pojarul, vărsatul de vânt sau boli grave, cum ar fi cancerul. În cazul acestor boli, foloseau intern sucul de rădăcină de echinacea.

În China era folosită ca anti-otravă şi ca unul din cele mai importante detoxifiante naturale. Acţiunea preponderentă fiind asupra sângelui şi plămânilor reglează activitatea meridianelor stomacului şi ficatului.

Unele principii din plantă sunt mai bine extrase în apă, altele în alcool. Polizaharidele se distrug în alcool, fiind necesară extracţia în apă. Este important să ştim la ce o folosim. Pulberea de echinacea răspunde foarte bine la toate cerinţele, pentru dobândirea imunităţii.

Se indică doze mari luate zilnic în perioada sezonului rece. Se ia o jumătate de linguriţă pulbere plantă de 4 ori pe zi pe stomacul gol. Se va ţine sub limbă timp de 15 minute şi apoi se închite cu puţină apă. Cura durează două săptămâni, apoi se face o pauză de o săptămână, după care se poate relua. Se recomandă această cură în perioadele reci, când suntem slăbiţi, obosiţi etc. În afecţiuni foarte grave se pot face cure de opt săptămâni. Se va combina şi cu alte plante, precum iarba mare, în afecţiuni ale sânilor, precum mastite, mastoze chistice, adenofibroame etc.

În acest caz se asociază şi cu plante reglatoare hormonale, precum salvia, creţişoara şi coada racului. Cura durează 1-2 luni. Echinacea este o plantă bine tolerată de majoritatea oamenilor, neprezentând toxicitate, cu toate acestea nu se recomandă în boli autoimune, cum ar fi colagenoza, lupusul, scleroza multiplă etc. În conformitate cu studiile efectuate în Germania, utilizarea în cazurile de SIDA este controversată.