Cuişoarele sunt origi­nare din India unde se cultivau cu multe milenii în urmă în scopuri medicale. În Egiptul Antic au fost folosite pentru proprietăţile lor dezinfectante şi antiseptice.

Ele se obţin din mugurii floriferi ai unui arbore exotic (Eugenia caryophyllata sau syzygium aromaticum).

Principalul producător este Indonezia, cu 70-80% din producţia mondială, ur­mată de Madagascar, Tan­zania, Sri Lanka şi altele.

Cuişoarele erau menţio­nate în epopeea indiană Ramayana, scrisă în jurul anului 200 î. Hr. unde face referire la aceste cuişoare. În timpul dinastiei Han din China (206 î. Hr. – 220 d. Hr.) ele erau mestecate pentru a da respiraţiei un miros plăcut.

Datorită proprietăţilor anestezice, cuişoarele se folosesc la combaterea durerilor dentare.

Uleiul de cuişoare este un antioxidant puternic care distruge paraziţii intestinali, microbii şi ciu­percile şi întăreşte sistemul imunitar. Tratează artritele şi herpesul. Pentru răceală se fac inhalaţii cu câteva picături de ulei de cuişoare în apă clocotită sau se face un decoct din cuişoare şi se inhalează aburii. Uleiul de cuişoare ajută în tuse, astm, tuberculoză, boli de cap, afecţiuni ale vederii.

Datorită proprietăţilor deosebite, cuişoarele sunt cheia tinereţii fără bătrâ­neţe, contribuind la înlătu­rarea durerilor de oase, muşchi şi altele provenind din diferite traumatisme. Înlătură infecţiile rinichilor, gazele intestinale, stimu­lează secreţia hormonilor şi enzimelor, înlătură coli­cile abdominale, disfunc­ţiile biliare şi previne răcelile. Se pun două cuişoare puse într-o cană de apă clocotită. Se lasă acoperit 10 minute. Se bea o cană din infuzia astfel preparată. Pentru dezin­fecţia gurii se vor mesteca zilnic 2 cuişoare.

Nu se cunosc contrain­dicaţii în cazul folosirii acestei plante. Cuişoarele presate se folosesc ca adjuvant în tratamentul cancerului.