Face parte din familia Laminaceae. Este răspândit în toată Europa. Înfloreşte roşu purpuriu, din iunie până în septembrie. Conţine uleiuri eterice cu thymol până la 50%, Borneol, acid ursolic, acid cafeic, tanin, o substanţă amară, săruri ale acidului malic, săruri minerale. Este folosit în alimentaţie la aromatizarea mâncărurilor. Are proprietăţi expectorante, calmant al tusei, folosit chiar în tuse convulsivă. Este stimulent nervos, sedativ în caz de durere, tonic capilar. Se recomandă în bronşite, astm, anemie, astenie, lipsa poftei demâncare, reumatism, afecţiuni stomacale.

Extern, în dureri sciatice, reumatismale, gutoase, plăgi, se fac băi locale sau se aplică comprese. Cimbrişorul se foloseşte la prepararea apei de gură. În cazul tusei, se amestecă cu scai vânăt. O linguriţă la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 10 minute. Se bea în cursul unei zile îndulcit cu miere.

În cazul afecţiunilor stomacale, se va face următorul amestec: cimbrişor – 20 g., chimion – 10 g., mentă – 10 g., intaură 10 g. Două linguriţe din amestec se pun la 1/4 l apă clocotită. Se lasă 10 minute acoperit. Se strecoară. Se va bea călduţ fără a fi îndulcit.

Cimbrişorul este folosit în homeopatie la tratamentul afecţiunilor stomacale şi ale tusei.

Nu se va folosi în insuficienţă pancreatică şi afecţiuni ale tiroidei şi nu se va supradoza.