Face parte din familia Labiatae. Este o plantă cu tulpină patrunghiulară, ramificată şi cu un miros deosebit de plăcut. Florile mici albe sau rozacee înfloresc în perioada iunie-septembrie. Patria de origine este India. Busuiocul conţine uleiuri eterice, saponine, tanin. Busuiocul este o plantă cultivată pentru calităţile sale deosebite. Este aromatizant, folosit în caz de dureri de cap, tuse, astm, bronşite, dureri de stomac, balonări, lipsa poftei de mâncare, sedativ, insomnii. 1-2 linguriţe plantă mărunţită la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se bea neîndulcit până la 2 căni pe zi.

La prepararea peştelui, se asociază busuioc, salvie şi rozmarin.

Busuiocul se adaugă şi la supele de zarzavat, sau la salatele preparate crude.

Medicina populară foloseşte busuiocul în caz de constipaţie, în afecţiuni ale rinichiului, în dureri ale gâtului, sau cumprese cu frunze proaspete pe răni. Vinul acrit se corectează cu o infuzie de busuioc care se toarnă după răcire în acest vin. Busuiocul pus pe jar şi tras pe nas înlătură guturaiul. Busuiocul se foloseşte în homeopatie, în afecţiuni ale stomacului şi balonări. Nu se cunosc contraindicaţii în cazul acestei plante.