Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust peren, indigen, care creşte prin tăieturi de pădure, pajişti montane şi subalpine pe întreg Lanţul Carpatic, mai ales pe versanţii umbroşi. Răspândit în Asia, Europa, America de Nord. Fructele conţin o mulţime de vitamine şi săruri minerale. Fructele se consumă în stare proaspătă şi conservată. Principiile active din fructe şi frunze acţionează ca antidiareic, diuretic, antiseptic urinar, stimulează acuitatea vizuală, adjuvant în tratamentul diabetului.

Afinele au fost folosite în medicină încă din Evul Mediu în tratamentul scobutului, varicelor şi al altor afecţiuni legate de circulaţie.

În timpul celui de-al doilea război mondial, piloţii forţelor aeriene regale britanice au constatat îmbunătăţirea vederii nocturne şi precizia în misiunile de bombardament după consumul de gem de afine. Cercetătorii au constatat că afinele conţin nişte substanţe antocianozide care au un efect puternic antioxidant, care reduce alterările şi distrugerile celulare. Afinele fortifică capilarele prevenind formarea varicelor şi proasta circulaţie. Îmbunătăţeşte circulaţia la nivelul retinei, prevenind cataracta, degenerescenţa maculară şi vederea dificilă pe timp de noapte.

Dr. Mark Stengler recomandă pentru un tratament mai agresiv şi asocierea afinului cu alţi oxidanţi, cum ar fi vitaminele A, C, E, seleniu, carotinoizi, zinc şi alte încă câteva. Cu acest tratament s-ar putea evita intervenţiile chirurgicale în cazul cataractei. Afinul are un efect protector şi în cazul glaucomului şi degenerescenţei maculare. În cazul acestor afecţiuni tratamentul se asociază şi cu alţi antioxidanţi cum ar fi carotinoizii, vitaminele A şi C şi extractul din sâmburi de struguri extract de afin şi ginko biloba. În cazul varicelor, afinul se asociază cu extractul de castan şi de sâmburi de strugure sau picnogenol.