Articol
* Jean Anthelme Briliant-Savarin a fost un avocat şi politician francez pasionat de gastronomie (un fel de Păstorel Teodoreanu al nostru), datorită căreia a rămas în istorie ca autor al volumului "Psihologia gustului", din care vă ofer spre delectare câteva aforisme: Soarta naţiunilor depinde de felul în care se hrănesc; Cei care fac indigestie sau se îmbată nu se pricep nici la mâncare, nici la băutură; Spune-mi ce mănânci şi-ţi voi spune cine eşti; Plăcerea de a mânca aparţine tuturor vârstelor; Descoperirea unui nou fel de mâncare provoacă unui om mai multă fericire decât descoperirea unei noi stele". Celebra prăjitură savarină îi poartă numele. * Într-o scrisoare din 1940 către G. Călineseu, poetul N. Crevedia (pe adevăratul nume Nicolae Ion Cârstea) spunea: "/…/Am un fecior în clasa a VI-a de liceu, dar aceasta rămâne doar între noi, fiindcă e făcut cu o tânără gazdă în cartier, când încă n-aveam decât 20 de ani şi nu terminasem încă liceul". Se bănuieşte că acest băiat era viitorul scriitor Eugen Barbu. De multe ori, copiii din flori sunt mai reuşiţi decât cei legitimi. * Dialog între tată şi fiul de vreo 6 ani, în metroul bucureştean: "Tati, cine mi-a dat inteligenţa, tu sau mami? "Bărbatul, sictirit: "Mă-ta, că eu mi-am păstrat-o!" * Contrar semidocţilor care se informează şi citesc pe internet, scriitorul italian de notorietate Umberto Eco o spune pe aia dreaptă: "Cărţile tipărite vor continua să existe şi să fie citite. Inventarea avionului n-a eliminat din competiţie trenul, fotografia n-a distrus pictura, televiziunea n-a falimentat cinematografia. "Până mai există hârtie, se vor tipări cărţi, reviste, ziare pentru noi, conservatorii. * "Nu vă putem oferi o viaţă frumoasă, dar vă putem asigura un final decent. Servicii funerare non-stop". Un anunţ…optimist, care ar putea să figureze şi la multe spitale din ţară. * Thomas Istvan Szasz (1920-2012), psihiatru născut la Budapesta şi mort în America la 92 de ani, a făcut următoarea constatare: "Când un om îi vorbeşte lui Dumnezeu, se spune că se roagă. Când Dumnezeu îi vorbeşte unui om, se spune că acesta din urmă este schizofrenic". Ca orice evreu, a fost un umanist şi apărător al drepturilor omului. El scria: "Spitalizarea obligatorie este o crimă, iar psihiatria instituţionalizată, sclavie deghizată în terapie" şi: "Cel mai bun analgezic, somnifer, stimulent, calmant, narcotic şi într-o mare măsură chiar antibiotic este munca, lucrul cel mai apropiat de un panaceu universal". Aici are dreptate: muncind, uiţi de toate necazurile şi durerile. * Târziu am aflat că filozoful Petre Ţuţea, de formaţie jurist şi economist, a fost numit de Horia Sima secretar general la Ministerul Economiei Naţionale, el fiind membru al Mişcării Legionare. În acea scurtă perioadă – din 6 septembrie 1940 până după rebeliunea legionară, 23 ianuarie 1941 – i-a acordat lui George Bacovia o "indemnizaţie viageră de poet". Surprinzându-l pe şeful cabinetului său că habar nu avea cine era Bacovia, l-a admonestat: "Dumneata ştii cine a fost prim-ministru pe vremea lui Shakespeare? Istoria lumii este istoria culturii, nu ca dumneata să fii şeful meu de cabinet. Primesc demisia dumitale!" Avea 32 de ani şi credea în cultură şi în ideologia legionară. După aceea a pătimit. * În revista Nouvel Observateur (devenită Obs) se făcea un fel de inventar al celebrităţilor care, la bătrâneţe, au suferit şi au murit de teribila boală Alzheimer: de la Emil Cioran, Charles Bronson, Peter Falk, Annie Girardot, Margaret Thatcer, la Charlton Heston, Rita Hayworth, Sugar Ray Robinson, Ronald Reagan, Anita Ekberg etc. Doamne apără şi păzeşte! (Eu, de-acum, nu plec la cumpărături fără listă…)