Mărţişorul şi „Zilele Babelor”

Pus stavilă în calea vânturilor năprasnice şi a ploilor torenţiale, a ninsorilor viscolite, fulgerelor şi trăznetelor, platoul masivului muntos Bucegi se înfăţişează privirilor cu imaginea aproape ireală a Babei Dochia, transformată în „stană-de-piatră”.
Şi nu este singură, ci îm­preu­nă cu oile, câinii şi măga­rii stânei sale. Într-atât de  iscu­sită a fost natura în a ciopli roca dură a unui pinten din acei munţi flancaţi de lunga vale a Prahovei. Cu vestitele sale staţiuni turistice, cu fru­mosul Castel Peleş şi cu nu­me­roa­sele biserici, mănăstiri şi monu­mente ale eroilor din toate timpurile. Iar sus, sus de tot, un falnic însemn creştinesc al neamului românesc: „SFÂN­TA CRUCE DE PE CARAIMAN”.  Impresionaţi de legendele straniilor imagini ale munţilor, bătrânii-poves­titori ai fostelor sate şi cătune, transformate între timp în oraşe şi municipii, au denumit acel loc din Carpaţii Româ­neşti „Babele”. De unde şi numele dat primelor nouă zile ale lunii martie, reprezentând numărul cojoacelor lepădate de Baba-Dochia, mama chipeşului şi îndrăgostitului Dragobete, în drumul ei spre vârful muntelui. Ce nechib­zuită alegere şi ce necugetat gest! De vreme ce începutul primăverii mereu se dove­deşte a fi înşelător, pre­cum firea şi năravurile oame­nilor. Când ninge, când plouă, când e vreme caldă şi însorită, când apare soarele, când dispare după negri şi grei nori, aducători de zăpezi întârziate, de ploi reci şi primăvăratice. Urmate de mereu alte ninsori şi lapoviţe; de chiciuri şi de dense ceţuri. Ziua, în amiaza mare, norii împovăraţi aco­perind şi întunecând Soarele, Muntele şi Crucea Caraima­nului. Cam aşa arată buletinul meteo­rologic popular al „Zilelor Babelor”. Interval de timp ca­lendaristic când suntem în­demnaţi de mem­brii familiilor noastre, precum şi de prieteni nu numai să ne prindem la reverul hainelor un frumos „mărţişor”, dar şi să ne alegem una din primele nouă zile ale lunii martie. Şi să o facem în speranţa că baba noastră nu va fi nici urâtă, nici rea şi nici ghinionistă. Ci caldă, frumoasă şi bună. Deci, însorită şi norocoasă.