Maria Magdalena Veliscu este câștigătoarea maratonului de 42 de km din cadrul MIS 2025, iar Adriana Ploșniță a obținut locul 1 la semimaratonul de 21 de km. Am dialogat cu ele despre cum a fost cursa și ce planuri au pe viitor.

„Am avut noroc că Adriana a ales proba de semimaraton, așa că am putut fi prima de la începutul până la finalul cursei. Cei 42 km au fost mai dificili anul acesta, fiind primul maraton din 2025. Sibiul e un oraș frumos, iar traseul este pitoresc. Am recomandat traseul de semimaraton mai multor cunoștințe, fiindcă e cel mai verde și cuprinde multe obiective din România – tot centrul, Parcul Sub Arini, Grădina Zoologică și Muzeul ASTRA. E un traseu frumos, dar provocator, mai ales pentru alergătorii obișnuiți cu teren plat. Mi-am amintit de urcarea de la Copou, din Iași. Este superb faptul că ai copaci verzi și înalți pe aproape tot traseul. Sunt câteva momente-cheie, de pildă la kilometrul 16, când îți vine să o iei spre oraș și să termini semi-ul, dar după kilometrul 20 se vede frumos biserica din Rășinari în depărtare și te motivează să ajungi la ea”, spune Maria pentru Tribuna.

„Pentru mine, fiecare participare la MIS este o bucurie. Anul acesta am alergat pentru proiectul OMIE. Spațiu liber – pentru idei fără bariere. Aici am început să alerg în competiții, fiind primul meu semimaraton de șosea în 2014 și prima mea victorie, cu un timp de 1h 42 min. Am revenit apoi în 2019, când am reușit din nou să câștig, cu un timp de 1h 28 min, iar în acest an am stabilit un nou record personal: 1 oră și 26 de minute. Atmosfera din Piața Mare a fost frumoasă, ca de fiecare dată. Publicul din Sibiu are o energie aparte și reușește mereu să creeze o ambianță plăcută pentru alergare. De-a lungul traseului, încurajările au fost constante, iar motivația a venit la fiecare pas”, ne declară Adriana.

Pentru Adriana, cel mai dificil moment a fost unul mai degrabă emoțional decât fizic. În acest an, a avut mari emoții pentru elevii ei, pe care îi îndrumă la antrenamente și care și-au propus ca obiectiv finalizarea primului lor maraton. Gândul la ei și la efortul depus de aceștia a încărcat-o cu responsabilitate, dar și cu multă motivație. Ei au inspirat-o să tragă de ea până la capăt.

Maria ne povestește că traseul a fost puțin dificil în zonele Rășinari și Poplaca. La kilometrul 27, accidentarea i-a recidivat din cauza unghiului foarte pronunțat al pantei, însă a reușit să treacă cu bine de zona de coborâre și să ducă cursa la bun sfârșit: „Pe la km 32 erau câțiva voluntari absolut adorabili ca și comportament, alergau în stil ștafetă câte 100 m ca să te motiveze să nu te oprești. Au ajutat toți la moral prin încurajările fantastice. Am alergat împreună cu soțul. A fost benefic pentru zonele în care ne risipeam printre alergători, iar de multe ori ajungeam singură, maxim cu biciclistul deschizător de traseu la feminin. Ca să duci la bun sfârșit un maraton, este bine să ai un volum de minim 65 km pe săptămână, ideal 100-120. Alerg de 13 ani și am o medie de cam 4000 km pe an în ultimii 5 ani. La edițiile anterioare am fost în formă mai bună și eram mai bine pregătită, dar acum mă recuperez, din păcate, după o fascită plantară care m-a forțat să reduc puțin volumul (circa 75 km pe săptămână) și viteza medie a antrenamentelor”.

Adriana ne mărturisește că nu a urmat o strategie anume în cursă. A abordat competiția în funcție de condiția sa actuală și de faptul că se pregătește pentru o competiție importantă, care va avea loc în weekendul următor, în Sicilia, unde va participa la o cursă de masters: „Anul trecut am participat la proba de maraton, unde am reușit să obțin locul 1 care m-a făcut tare fericită, pentru că îmi doream foarte mult acea victorie în proba de maraton.  Fiecare ediție are farmecul ei, iar în acest an, alegerea semimaratonului a fost o alegere bună având în vedere viitorul plan competițional. Urmează participarea la competiția de masters din Sicilia, unde îmi doresc să reprezint cât mai bine România. Pe termen lung, voi continua să mă antrenez constant și să-i susțin pe elevii mei să-și atingă obiectivele. Sportul e o călătorie continuă și mă bucur că pot merge pe acest drum atât ca atlet, cât și ca antrenor”.