* Nu-mi place să-mi amintesc situaţia noastră economică de după revoluţie, dar şi în prezent involuţia leului pare de neoprit, în condiţiile în care politicienii bat câmpii Ucrainei şi Basarabiei , iar la noi importurile sunt din ce în ce mai mari în raport cu exporturile, deficitul bugetar părând că nu sperie pe nimeni. Isărescu are câte o intervenţie timidă, dar nu-l mai bagă nimeni în seamă de când a depăşit 73 de ani şi nu se lasă la vatră. Nu sunt alarmist de felul meu, dar să nu ajungem la situaţia din 2005 ,când un leu nou echivala cu 10 000 de lei vechi. Bat în lemn. * După unirea din 1918, pentru cei care nu ştiu, România era o ţară puternică, luată în seamă de duşmani şi de prieteni. Ca număr de locuitori îi depăşeam pe toţi din jur: în 1925, 17 100 000 locuitori, faţă de Ungaria 8 200 000, Bulgaria 5 650 000, Austria 6 540 000, Grecia 5 850 000, Turcia 13 400 000, Iugoslavia 12 400 000. Economic, îi bateam la cur pe mulţi: locul 1 în Europa la producţia de porumb, 6 la producţia de grâu şi cartofi, 5 la vin, 2 la petrol, 5 la orz…Leul românesc avea acoperire în aur, circulând ca valută forte pe piaţa europeană. Armata număra 125 000 de soldaţi şi ofiţeri (locul 12 în Europa) nu ne trebuiau "umbrele americane". Am fost mai europeni decât mulţi dintre cei care acum ne pun piedici să intrăm în Schengen. Acum, în mai toate clasamentele România se află în…topul cozii, dacă nu chiar ultima, prin preajmă. Şi nu mai sunt comuniştii la putere de 32 de ani! * Au apărut în ultima vreme tot felul de profesiuni recunoscute ca atare în România, de care , cu jenă recunosc, nu auzisem şi nu ştiu cu ce se ocupă. Iată câteva exemple: consilier în proprietate industrială, expert în organizare, verificator de proiect atestat, meteorolog aeronautic prognozist, fitter, evaluator de risc efracţie, aburitor plută, aglomeratorist, astrolog prezicător, scuturător, şef fazanerie, specialist în ştiinţele vieţii, stilist protezist de unghii etc. Bănuiesc că şi pentru a fi gunoier ai nevoie de un curs şi o diplomă pentru a fi recunoscut ca atare. *  Zice că o elevă de la un gimnaziu din Teheran a fost dusă în biroul directorului pentru că avea unghiile prea lungi. Acolo, directoarea însăşi i-a tăiat unghiile atât de scurt, că îi dăduse sângele. În curtea şcolii, profesorul de morală stătea lângă ea, oprindu-i pe copii să se apropie de ea şi să o consoleze". Din multe puncte de vedere, la noi, faţă de ţările islamice, boierie curată.* Horaţiu Mălăele nu e doar unul dintre puţinii actori adevăraţi pe care-i mai are teatrul românesc, ci şi un remarcabil poet: "Va fi într-o noapte, poate-ntr-o zi/când vei muri, când voi muri/Dar ce contează, noapte, zi/De vei muri, de voi muri/Căci mult mai important ca timpul/Pământul, Cerul sau Olimpul/E datu-acesta, că-ntr-o zi/Nu vei mai fi, nu voi mai fi…" * Anul şcolar a început după tipicul imaginat de fostul ministru (sinistru!) al învăţământului, dar discuţiile pe marginea legii preconizate de el continuă. O aiureală, căreia nu trebuia să i se dea atâta atenţie de dascăli, părinţi şi elevi, culmea, puşi şi ei să-şi exprime părerile. Sunt curios cum se va încheia acest an şcolar alcătuit din cinci bucăţi şi şase vacanţe.