Istoria unui proces care a durat mai bine de o jumătate de secol. „Rășinărenii au avut teren până la Farmacia 24 din Sibiu”

Are 1.318 pagini scrise de mână în latină, maghiară și germană, toate făcând trimitere la disputa pe care rășinărenii au avut-o cu magistratul Sibiului timp de 51 de ani.

Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean dedică un episod din seria oamenilor și locurilor de poveste din Sibiu unui dosar despre care a scris și Nicolae Iorga, care a început în anul 1735 și care este studiat astăzi de Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române.

˝O casă cu pereți albaștri și ferestre care dau spre strada ce urcă molcom dinspre biserica „Sfânta Paraschiva” adăpostește o colecție impresionantă de obiecte bisericești. Toate depun mărturie că Rășinariul a fost locuit de oameni cu teamă de Dumnezeu, însă neînfricați în fața celor care îi împingeau spre o religie diferită de cea în care s-au născut˝- scrie Daniela Cîmpean. Mai mult decât atât, terenurile, pădurile, munții și rodul trudei le-au fost râvnite de cei puternici, iar toată lupta lor pentru drepturi și libertate este consemnată într-un volum legat în piele, intitulat „Transmisionale în cauza Posesiunii Rășinariului contra Orașului Liber Regesc Sibiu”.

Pe părintele Nicolae Jianu l-am găsit în casa cu pereți albaștri, fostă reședință episcopală, devenită muzeu prin grija și munca sa. Printre exponate se află prima Biblie cu imagini editată de Andrei Șaguna, un candelabru bisericesc donat de acesta, dar și o icoană care a aparținut filosofului Emil Cioran. „Mai avem și celebrul dosar al procesului cu Magistratul Sibiului”, spune părintele în timp ce ridică capacul de sticlă al vitrinei în care se află expus.

Scrisul de mână este unul îngrijit, de parcă autorul ar fi avut tot timpul din lume. Ce-i drept, cauza a durat mai bine de o jumătate de secol.

Despre cauze vorbește și părintele Jianu: „Rășinariul a fost sat liber, cu pământuri donate de voievodul Radu Vodă Negru, în 1383, către biserica «Sfânta Paraschiva» din sat. Apoi, avem «Cartea Ocolniță», din 1488, a regelui

Matia Corvin, care stabilește marginile hotarului deținut de rășinăreni. Acestea nu au contat însă pentru sașii din Sibiu, care au început să perceapă taxe sătenilor și robotă, adică zile de muncă în folosul lor. Mai mult decât atât, le-au luat terenuri, păduri și munți, au desființat singura școală din sat, pe care au transformat-o în crâșmă.”

Este un trecut dureros pe care preotul îl zugrăvește ținând în mâini volumul vechi de aproape trei secole.

Procesul a fost unul complicat, marcat de acuzații de fals venite din ambele tabere. Rășinărenilor le-a fost contestată veridicitatea actului de danie al lui Radu Vodă Negru, cât și cea a „Cărții Ocolniță” a regelui Matia Corvin. Asta, în timp ce Sibiul a prezentat un document atribuit aceluiași rege, datat 1476, cu 12 ani înaintea documentului rășinărenilor, care i-ar fi dat drepturi asupra satului Rășinari.

Pierderile suferite de rășinăreni nu sunt consemnate doar în dosarul procesului. Monografia preotului Victor Păcală, scrisă în urmă cu mai bine de 120 de ani, sau cea a lui Constantin Popa, din 2007, amintesc că cei 17 munți pe care sătenii i-au pierdut, printre care Cânaia, Rozdești și Șerbănei, au fost luați de sibieni, în timp ce Cindrel, Oncești, Niculeștii de Sus, Niculeștii de Jos, Costița, Beșinău și Găujioara au revenit sașilor din Cristian.

Șirul lung de nedreptăți avea să ia sfârșit pe 5 februarie 1784, când a fost emis „Deliberatum”, adică sentința Guberniului transilvan, întărită în 1786 de Preaînalta Curte de Revizie de la Viena, care le-a dat definitiv câștig de cauză rășinărenilor. Mai mult decât atât, împăratul Iosif al II-lea acordă Rășinariului un privilegiu rar, declarându-l „sat liber crăiesc”.

Totuși, lucrurile nu au fost ca la început: „Rășinărenii nu și-au primit toți munții și terenurile deținute înainte de proces. Bătrânii satului vorbesc că rășinărenii au avut teren până la Farmacia 24 din Sibiu, unde era Poarta Cisnădiei”, arată părintele Jianu în timp ce așază masivul înscris în vitrină.

Are pe față un zâmbet calm, iar ochii îi trădează o mândrie sinceră față de înaintașii săi. Știe că se trage dintr-un neam de români mândri, harnici și curajoși. „După ce au câștigat, sătenii au înălțat turnul bisericii cu câțiva metri, bucuroși că Dumnezeu i-a întărit în acea jumătate de secol cât a durat procesul.”

Ca o fericită coincidență, tot de o jumătate de secol părintele Nicolae Jianu aduce cuvântul Domnului în sufletele sătenilor.

˝Pe mulți i-a botezat, i-a cununat, i-a împărtășit și, la final, i-a redat țărânei din care s-au născut.

Este martor al vremurilor noastre, conștient de rădăcinile unui sat mândru din județul Sibiu, cel cu oameni și locuri de poveste!˝- scrie Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.