Ultimii ani ne-au adus aminte că istoria este și a oamenilor simpli. A soldaților și a uitaților. A celor pe care doar noi, oamenii, i-am ascuns în uitare. Din vreme în vreme, în ultimii ani, am descoperit Bibliotecarul ori tatuatorul de la Auschwitz, viața unor copii- gemenele de la Sighetul Marmației m-au impresionat cel mai tare, viața unor tineri- inegalabil povestite de Primo Levi, am rămas gâtuiți de emoție dinaintea fraternizării ori trădării firii umane- ultima dată cu incredibila poveste legată de memoria ghetoului de la Varșovia. De data aceasta îngăduiți-mi să vă spun că Lucy Adlington ne oferă volumul-poveste Croitoresele de la Auschwitz. Adevărata poveste a femeilor care și-au croit supraviețuirea (Ed. Bookzone, București, 2021, 431 pg.). În traducerea Alinei Scurtu -redactor de carte fiind Anca Coman- și ediția românească propune cititorului o rememorare a vieții celor 25 de tinere închise în rana numită Auschwitz- Birkenau, în atelierul propus sub titlul bombastic de Atelierul de croitorie de lux de însăși soția temutului criminal Hoss, Hedwig Hoss, sub patronajul unor soții de ofițeri ori gardieni SS. Din uitatul Oswiece polonez hainele lor au străbătut arterele de interes economic din Reich până în Berlin. Curajul femeilor este remarcabil. În multe rânduri personaje ale cărții – autoarea a utilizat diferite surse, inclusiv interviuri ce nu vor fi fost tocmai ușor de realizat- au putut fi intuite în personaje din alte volume de memorialistică. Susținut de un bogat material imagistic, poate și pentru a înțelege mai bine cum s-au pierdut viețile și visele unor oameni pe seama unui coșmar. Parte a unor rețele de Rezistență ori hotărâte să ajute cu orice preț, de cele mai multe ori prețul vieții, pe cei bolnavi ori muribunzi femeile acestea, croitoresele-lumină, ne descoperă o dată în plus că omenia nu este negociabilă. O poveste în care se întretaie iadul cu raiul, sârma ghimpată și rampa de lumină a câte unui zâmbet smuls morții. Taina feminității care biruie uciderea!