Istoria mai puţin ştiută a Sibiului. În "subteranul" Pieţei Mici (II)

…A fost şi anul 2005, când Primăria a finanţat cercetarea arheologică a zonei istorice. Anterior, din 1994, avusesem mai multe ocazii să cunosoc subsolul Pieţei Mari. O dezvelire integrală a fost o năzuinţă prea mare pentru un simplu angajat al Statului.

Trebuie să recunosc şi să multumesc responsabililor cercetării arheologice din Piaţa Mare. Am putut fotografia din Turnul Sfatului terenul cu gropi de provizii şi apoi folosi un instrument de măsurare meşteşugit de între timp pensionatul şi decedatul Coman, omul bun la toate în muzeu, un meşter-spectacol.

Ar fi trebuit să uit că din Piaţa Mică a pornit un conflict ajuns în presă, cum nu trebuie să uit că la căteva săptămâni după ce am schimbat mesaje despre Piaţa Mică cu Claudiu Muntean, el a trecut în veşnicie. Spre bună pomenire şi apreciere în anexă voi publica textul despre Piaţa Mică din îmbunătăţitul repertoriu al judeţului Sibiu, trimis mie spre folosinţă la începutul lunii iunie 2021. Regretatul coleg a publicat în timp util monedele descoperite în Piaţa Mică. De la subiectul valorificării cercetării arheologice din Piaţa Mică a pornit schim­bul de mesaje din 1 iunie ("Dom Petre, Vă trimit repertoriul arheologic al judeţului Sibiu pe care l-am scos în 2018. În el am mai scris şi eu despre săpăturile din Piaţa Mică. Poate vă ajută.Claudiu") urmat de o vară începută dureros pentru cei care l-am cunoscut şi îndrăgit pe Claudiu. Specta­colul nu a continuat şi pentru el. Cortina a căzut brusc şi nemi­los.Textul cuprinde şi notele mele, fără maliţiozitate aşezate acolo.
PS. Pe parcursul  redactării articolului am discutat cu cercetătoarele Maria Pakucs-Willcocks şi Georgeta El Susi. Le mulţu­mesc şi pe această cale pentru amabilitate.

Arheologia Pieţei Mici (Textul nu cuprinde trimiterile bibliografice.)

24. În anul 2002, cu prilejul amenajării unui local în subsolul casei din Piaţa Mică numărul 23, a fost descoperită o locuinţă medieval-timpurie. Materialele recuperate constau din bucăţi de chirpici şi fragmente ceramice cu benzi de linii în val. (NN: Un nivel de locuire medievală timpurie  a fost evidenţiat stratigrafic. De aici până la ipoteza unei  locuinţe medievale sunt multe semne de întrebare).
25. După anul 2003 au fost observate gropi si gropi de provizii în urma intervenţiilor edilitare din Piaţa Mică. Cele mai multe gropi de provizii au fost descoperite în malul de NV, în urma demolării WC-ului public din zonă. Atunci erau vizibile contururile a două gropi suprapuse de straturi de arsură, nisip, pământ de nivelare şi ciment. Frag­mente ceramice medievale, fragmente de cărămizi şi oase de animale se puteau observa cu uşurinţă în profilul gropii adosate zidului de parapet. Profilurile altor trei gropi au rămas pe peretele gropii săpate de excavator, spre NV. Din umplutura uneia din gropi au rezultat 69 fragmente ceramice reprezentative pentru formele medievale: oala cu capac, oala-cahlă, cana cu gura lobată, paharul cu picior.
Urmele altor gropi de provizii au rămas imprimate în malurile şanţului făcut de excavator în Piaţa Mică, în zona dinspre Casa Artelor, în anul 2003. Datele au fost înregistrate atât pe malul dinspre NE al şanţului (gropile 1 , 2, 4, 5, 6 şi 10) cât şi spre SV (gropile 3, 7, 8). Materialul arheologic recuperat din patru dintre gropi ilustrează etapele dezafectării şi umplerii gropilor cu materiale provenind din demo­larea unor case incendiate în secolele XV-XVII. Dintre monedele recuperate una a fost precis datată în 1618; obolul descoperit în 2002 în regiunea gropilor afectate de WC- ul public se poate atribui cu probabilitate perioadei domniei lui Sigismund de Luxemburg, iar una dintre monedele din groapa 6 poate fi atribuită secolului XV. O altă groapă a fost descoperită lângă clădirea din Piaţa Mică nr. 28, la 12 metri de casă. Adâncimea era mai mare de 3 metri, iar diametrul de 2 metri. În umplutură au fost găsite două cranii.
Gropile de lângă Casa Artelor au apărut în urma săpăturii pentru subzidirea unuia din stâlpii de susţinere din loggia Casei Artelor la începutul lunii decembrie 2003. Întâi a fost afectată o groapă de provizii, apoi alte patru gropi de provizii au apărut în urma săpăturilor din interior.
NN Chiar monedele indică perioada de umplere a gropilor de provizii, secolele XV-XVII.

26. În Piaţa Mică, în zona actualei parcări din faţa Bisericii Catolice, a fost descoperită în anii 2005-2006 o fântână medievală construită din piatră de râu. Structura era umplută cu moloz şi nu a fost posibilă golirea ei. Bibliografie: informaţie Fl. Blezu. (NN Fântâna a fost golită de moloz până la o adâncime de siguranţă)

27. Pe malul drept al Pieţei Mici, în cadrul cercetărilor arheologice sistematice din anul 2005 a fost necesară efectuarea unor secţiuni menite să clarifice stratigrafia terenului şi dezvelirea de eventuale vestigii noi existente în sol. De remarcat este faptul că prin răzuirea întregii suprafeţe a pieţei – după ce iniţial aceasta a fost decapată mecanic până la adâncimea de – 0, 30 m au putut fi conturate un număr de peste
30 de gropi, între care două de var, care erau amenajate în sol.
Complexele descoperite au fost iniţial folosite ca şi gropi de provizii, ulterior fiind transformate în gropi menajere. Materialul arheologic este deosebit de bogat şi variat şi constă în fragmente ceramice sau vase întregi, monede, piese din metal şi sticlă, materiale de construcţii şi o extrem de mare cantitate de material osteologic animal. De menţionat este materialul arheologic des­coperit pe fundul gropii notate convenţional G 6, care constă, în mod cu totul neaşteptat, din cinci schelete umane, toate fără cranii (decapitate?).
Datarea unora dintre ele se poate face pe baza monedelor şi a tipologiei ceramicii descoperite; în funcţie de aceste elemente considerăm că amenajarea complexelor s-a făcut în perioada secolelor XIII-XIV, iar folosirea lor nu depăşeşte graniţa secolului XVI.
Pe malul stâng al Pieţei Mici a fost dezvelit/cercetat arheologic un canal de aducţiune a apei, construit din cărămidă, piatră de râu şi lemn.
 Pe lângă acestea, şi pe acest mal au fost depistate o serie de complexe adâncite. La câţiva metri de faţadele caselor, în secţiunile paralele au apărut stâlpi de lemn înfipţi în pământ, făcând parte din prima incintă fortificată.

Cu ocazia cercetărilor au fost descoperite 4.862 de oase de animale. Dintre acestea, 3132 oase (75,6 %) aparţin bovinelor, 506 (12,21%) rumegătoarelor, 392 (9,46 %) por­cinelor, 32 (0,77%) cabalinelor, 56 (1,35 %) vânatului şi 65 aparţin păsărilor de casă.
28. În urma cercetărilor arheologice din anul 2005, din groapa nr. 5 a fost recuperat un lot de 98 de coarne de cerb, aflate în diferite stadii de prelucrare. Este vorba despre resturile provenite dintr-un atelier specializat care fabrica plăci de formă rectangulară, trapezoidală sau triunghiulară alungită, folosite ca prăsele pentru cuţite de uz comun, arme sau pentru decorarea diverselor produse manufacturate. (NN Eu am văzut in situ două schelete suprapuse. La fel a văzut şi Georgeta El Susi).
Apartenenţa stâlpilor din lemn la o fortificaţie din material perisabil poate fi pusă sub semnul întrebării, atâta timp cât nu au apărut şi alte urme, dovezi în completare (împletitura din crengi ce se putea păstra in situ, şant, val).
Ceramica recuperată, prezenţa ceramicii smălţuite permite datarea perioadei de umplere a gropilor de provizii  în secolul al XVI-lea, posibil chiar în prima jumătate a celui următor.

29. În urma cercetărilor efectuate în anul 2006 pe ambele părţi ale Pieţei Mici au fost conturate peste 30 de gropi în care au fost găsite 61 de monede. Gropile, iniţial de provizii, au fost transformate ulterior în gropi menajere, fapt petrecut în secolul XV, conform evidenţei numismatice. Lotul de monede, dintre care multe au fost nedeter­minabile, cuprinde un denar banal Pro Sclavonia emis de banul Joachim Pectari (sec. XIII), denari, parvi şi oboli emişi de Carol Robert de Anjou, Ludovic I de Anjou, Sigismund de Luxemburg, Albrecht, Vladislav I, Ioan de Hunedoara, Ladislau V şi Mathia Corvin, cărora li se adaugă câteva monede moderne şi contemporane găsite în afara gropilor. (Claudiu Muntean, Contribuţii la repertoriul arheologic al judeţului Sibiu, Sibiu, 2018, p 72-74)
Chiar textul lui Claudiu Muntean mă obligă la detalierea informaţiilor arheolo­gice din Piaţa Mică. Ea a fost un teatru  al vieţii sibienilor pentru spectacol cotidian specific Evului Mediu. Vremurile moder­nismului au mutat cu totul  spectacolul în Piaţa Mare, o scenă mai mare unde încă­peau şi cei mulţi,veniţi din afara burgului.

Iuliana Fabritius Dancu despre spectacolul Pieţei Mari:

"Fiind cel mai mare spaţiu deschis al cetăţii (cu lungimea aproximativă a laturilor de 145 x 90 m) îndeplinea, mai ales o funcţie socială: aici se adunau cetăţenii cu ocazii festive, dar şi la execuţii înfiorătoare, la procesiuni ale breselor sau la cele religioase, aici se desfăşurau serbări populare cu prilejul instalării comiţilor sau a prezentării protopopilor, primirile oficiale ale dregătorilor străini, aici se serbau victoriile, se ţineau paradele, se rosteau cuvântări şi proclamaţii şi tot aici era locul de judecată al cetăţii. (Iuliana Fabritius Dancu, "Plimbare prin Sibiul Vechi", Sibiu, 1983, volum cu paginile nenumerotate)