Darea de seamă a lui Hasdeu cu privire la proiectul  Dicționarului limbii istorice și populare a românilor „lucrat după dorința și cu cheltuiala M.S. Regelui, sub auspiciile Academiei Române”  reține, încă de la începutul apariției sale, gazeta lui Slavici de la Sibiu. Se făcea programarea etapelor de  adunare a datelor lingvistice „…din graiul viu al poporului pentru a ne ajuta la facerea marelui dicționar al limbii române” subliniindu-se  „marea importanță ce au cercetările de acest fel și rezultatele bogate ce produc ele”. (nr.42/1884). Ziarul sibian informa  cititorii săi în detaliu cu privire la acest proiect. În luna iunie a anului 1884,  la scurtă vreme după înființare ,  „Tribuna” atrăgea atenția abonaților săi  cu privire la distribuirea  unui chestionar menit colectării materialului lingvistic „din diferitele părți ale României” .

Într-o ședință a Academiei Române,  dezbaterile acesteia fiind  comentate  de ziarul sibian, se sublinia  faptul că: „Lucrarea cea mare asupra limbii române, pe care a conceput-o și a pus-o pe cale de a se realiza M.S Regele, Augustul și generosul nostru președinte onorar, a fost lăsată de d-voastră în sarcina d-lui Hasdeu, cel mai competent dintre noi în lucrări de acest fel (subl.noastră –L.G.).D-sa vă va arăta modul cum a început Marele Etimologic și ne va expune progresele ce a făcut lucrarea sa în decursul anului. Materialul pe care-l utilizează dl.Hasdeu, consistă din peste o sută de cărți și manuscrise române și mai multe sute de documente, în mare parte inedite, afară de mulțimea operelor filologice străine, consultate pentru comparații…domnia sa are deja gata peste 400 pagini de tipar, un material consistând din peste 3000 de buletine clasificate” (nr.43/1885). La scurt timp, în cadrul unei alte ședințe al aceluiași for științific, M.S. Regele, președintele de onoare: „… exprimă odată cu Înaltele Sale felicitări adresate lui Hasdeu și dorința, ca academia să urmeze înainte cu această importantă lucrare” (nr.53/1885).

            La jumătatea lunii decembrie a anului 1885, B.P.Hasdeu conferenția la Ateneul Român din București, asupra unei teme istorice extrem de interesante: Sârbii și bulgarii”. (nr.270/1885)

După aceste prime informații  referitoare  la Bogdan Petriceicu Hasdeu, un nou număr al publicației sibiene efectuează o recenzare detaliată  a conținutului  publicației „Columna lui Traian” , anul IV,  noiembrie-decembrie ,1883. Revista  era editată  de marele savant alături de Ioan Bianu, Nicolae Densușianu și de alte remarcabile figuri ale vieții culturale românești.

În cursul anului 1886, Hasdeu lua parte la Congresul Orientaliștilor de la Viena, prilej cu care supune atenției   participanților conferința intitulată „Elemente turcești în limba română”, temă  care contracara în mod științific deplasata teorie rősleriană. (nr.286/1886)

Un alt număr al  „Tribunei ” urmărea atent dezbaterile Academiei Române și  informa cititorii cu privire la  noua conducere a acestui înalt for științific: „Președinte a fost ales dl. Mihail Kogălniceanu; ca vicepreședinți s-au numit, conform obiceiului, din fiecare secțiune câte unul: dl.Hasdeu (secțiunea literară), Barițiu (secțiunea istorică) și generalul Fălcoianu (secțiunea științifică).” (nr.74/1887)

Hasdeu făcea parte dintr-un comitet mai larg de susținători care și-a propus ridicarea  la Iași a unei statui dedicate cronicarului Miron Costin. Demersul era susținut și de către M. Kogălniceanu, D. Sturdza, N.Papadopol, V.A Urechia, N.Ionescu, Al.Odobescu, Primarul Iașului și Rectorul Universității.  Conducerea efectivă aparținea lui M.Kogălniceanu – președinte și V.A. Urechia – secretar.

Cu prilejul editării numărului festiv al „Gazetei Transilvaniei” (1838-1888) printre colaborartori sunt enumerați: B.P. Hasdeu, M.Kogălniceanu, V.Babeș, Al. Odobescu, Titu Maiorescu ș.a. (nr.7/1888). 

Traducerile din Ovidiu, articolele din publicațiile coordonate de Hasdeu  dar și cele două volume ale lucrării Cuvente din betrâni rețin atenția redactorilor ziarului sibian.

 Apariția primului volum al operelor Iuliei Hasdeu,  Bourgeons d'Avril ( Muguri de Aprilie),   îngrijit de venerabilul său tată, publicat la București  de Soccec și Teclu, își găsește locul în coloanele „Tribunei” ( nr.62/1889).Tomul al II-lea a Operelor postume ale Iuliei Hasdeu ca și cel de-al III-lea  au aceeași soartă (nr.149 și 266/1889).

În Ședința din 26 ianuarie 1890 a Academiei Române, Hasdeu atrage atenția asupra unui important studiu istoric al reverendului canonic A.S.Petruszewicz din Lemberg (astăzi în Ucraina = Lvov !) cel care susținea faptul  că: „o mulțime de familii nobile poloneze sunt de origine română” . Cu câțiva ani mai devreme, Arhivele municipale ale orașului Lvov au fost cercetate de Hasdeu care a copiat documente istorice prețioase. Unele dintre acestea  au fost publicate în revistele pe care le coordona, copiile celorlalte fiind  dăruite Academiei Române în vederea  completării Colecției Hurmuzaki (nr.56/1890). .

Într-un număr al său din martie 1890, „Tribuna” insera  o adresă a Academiei Române înaintată  prințului de Neapole, fiu al regelui Umberto și al reginei Margareta, ales Membru onorar al instituției.  Având în vedere importanța istorică a acestei adrese, o redăm integral: „Prințe ! , Legăturile de sânge, care unesc România cu Italia, n-au fost date uitării în cursul lungilor secole de vechea colonie romană de la Dunărea-de-jos. Noi am păstrat în vie memorie numele Traian și al nemuritoarei mame Roma.

D-Voastră sunteți cel dintâi principe al Italiei – unite, care veniți să cercetați vechea provincie romană, astăzi statul român. Românii nu vor uita nicicând, că ilustrul Vostru bunic Victor Emanuel a contribuit în mod puternic la formarea statului lor. Bine ați venit, prințe, între români. Ca o dovadă a acestor sentimente, în ședința sa din 6/18 martie, Academia Română V-a aclamat cu unanimitate de membru onorar. În același timp, dorind a perpetua memoria zilei, în care D-Voastră ați venit în sânul ei, Academia a votat o medalie comemorativă, simbolul întâlnirii lor în iubirea României și a Italiei”  Adresa a fost semnată, printre alții, și de Hasdeu (nr.62/1890).

În rândul celor  care au onorat, colaborând la numărul jubiliar al revistei „Familia”, se numără și B.P.Hasdeu alături de  V. Alecsandri, G.Barițiu, Alexandru Mocsony, episcopii Melchisedec și Nicolae Popea, T. Maiorescu. A.D.Xenopol, D. Zamfirescu, Ioan Pop Reteganul,  ș.a. (nr.111/1890).

Publicistul Ionescu-Gion G.I. (1857-1904) este recomndat de un juriu format din Al.Odobescu, B.P.Hasdeu (ambii foști profesori ai acestuia)  și G. Tocilescu pentru ocuparea unui post de  profesor la disciplina istoria română și universală de la Școala normală de institutori din București (nr.231/1890).

Un consistent articol, intitulat Jubileul Academiei (nr.78/1891) , descrie pe larg  Ședința solemnă, inaugurată  de M.S. Regele, asistat de B.P. Hasdeu și P.S. Aurelian, vicepreședinți. Președintele Academiei, I. Ghica, absenta  pe motiv de boală. Prezenți la acest moment se aflau  o serie de miniștri, toți membrii Academiei din București, profesori universitari, oameni de știință, artiști și scriitori. Discursul ținut de M.S.Regele făcea elogiul celor care „… au  luptat pentru această instituțiune atât de salutară țării și care este un focar al culturii tuturor  românilor”. Pentru conducătorul statului, bucuria sa comporta  o dublă semnificație, o fericită coincidență: anul în care s-a înființat Academia, coincidea  cu anul în care Carol s-a urcat pe tronul țării. Regele asigura din nou  Academia de sprijinul său total ca și de cel al principelui moștenitor. 

 Dimitrie Sturza, secretarul Academiei, dădu apoi  citire raportului de activitate al primului pătrar de veac al instituției, de la înființarea acesteia și până la momentul jubiliar. În cuvântarea sa,  Mihail Kogălniceanu făcea referiri la importanța dezrobirii țiganilor precum și la împropietărirea țăranilor. Hasdeu oferă  Majesății Sale  o medalie comemorativă însoțită de următoarea urare: „Sire! Sunt acum 25 de ani, România a fost nașul Majestății Voastre. Sunt acum 25 de ani, Majestatea Voastră ați fost nașul Academiei Române. În jubileul de astăzi România, Majestatea Voastră și Academia Română sunt trei idei căsătorite, care-și serbează cununia de argint. Prezentând Majestății Voastre această medalie comemorativă, singura urare, care o pot face, din partea mea și din partea colegilor mei, este ca aceste trei idei căsătorite, România, Majestatea Voastră și Academia Română, peste alți 25 de ani de acum înainte, să își serbeze cununia lor de aur!”. (nr.80/1891) Cu prilejul momentului aniversar, Casa regală a organizat și  o masă festivă în onoarea tuturor membrilor Academiei. (nr.79/1891)

            „Tribuna” anunța cititorii săi cu privire la apariția unei noi scrieri a ilustrului savant: Sic cogito – Ce este viața? – Ce e moartea ? Ce e omul ? Se preciza, totodată, faptul că lucrarea s-a tipărit în doar 200 de exemplare numerotate ! (nr.266/1891).

             O societate nouă este titlul unei însemnări apărute în coloanele  „Tribunei”   Se aducea la cunoștința cititorilor   faptul că  în Basarabia s-au  publicat Statutele societății de ajutor a românilor din acest străvechi teritoriu românesc. Funcția de președinte era întrupată de B.P.Hasdeu, secretar – I.G.Bibescu și  bibliotecar – V.E. Spoială. (nr.31/1892) Este o pildă a unei activități sociale la care s-a angrenat Hasdeu care se alătură multitudinii domeniilor în care s-a manifestat.

            La Palatul Ateneului Român din Capitală, în prezența unui numeros public, „cult și ales” savantul Hasdeu „ profesor universitar și academician, și-a dezvoltat cu verva-i cunoscută conferința anunțată, tratând cu o competență rară și remarcabilă” tema „Despre noi”. (nr.37/1892)

            O notiță scurtă din ianuarie 1895 consemna faptul că „BP.Hasdeu, eruditul profesor universitar și teoreticianul român al spiritismului a fost ales membru al societății de Științe fizice din București (nr. 24/1895), pentru ca la foarte scurt timp, o altă știre  anunța alegerea savantului filolog român ca membru onorific al Academiei din New-York (nr.76/1895).

            La Ateneul Român, în 2 iunie 1895, B.P.Hasdeu  citea pentru prima dată studiul dedicat celebrei familii de boieri români, Bălăceanu. (nr.126/1895) Două noi știri sunt împărtășite cititorilor sibieni prin intermediul coloanelor ziarului „            Tribuna”: prima consființea faptul că savantul profesor și literat și-a construit pe numele răposatei sale fiice Iulia un castel (vezi foto ! ) și o a doua informație care anunța  apariția unui nou volum semnat de Hasdeu  , tom care cuprindea tot ceea ce a redactat savantul în ultimii  ani . Purtând titlul de Sarcasm și ideal, antologia  de 261 pagini cu  postfața și bibliografia semnate  de Mircea Zaciu, a cunoscut  lumina tiparului la Editura Meronia din București, în anul 1975.

            În 1900 Hasdeu se pensionează, guvernul timpului îi oferă o rentă națională în valoare de 18.000  lei, de fapt o recunoaștere a realizărilor de  excepție ale acestuia pe tărâmul cultural științific. Festivitatea de premiere și banchetul oferit în cinstea sa este onorat de numeroase personalități ale momentului: politicianul și profesorul de drept Constantin G.Dissescu, istoricul Grigore Tocilescu, politicianul Take Ionescu, generalii Ioan Pătrașcu și Gheorghe Șonțu, scriitorii Barbu Ștefănescu Delavrancea, Ion Luca Caragiale, Nicolae G.Rădulescu-Niger și alții.

            Am selectat, în cele expuse mai sus, doar câteva  „ipostaze” ale „monstrului enciclopedist”, a unuia dintre  marile genii zămislite de neamul românesc, așa cum sunt ele surprinse în paginile publicației sibiene.

                                                                                                  Dr.Lucian Giura