Iosif Mărcuș, cititorul care a trăit o viață alături de Tribuna

La 90 de ani, împliniți pe 29 noiembrie, Iosif Mărcuș își începe fiecare zi citind Tribuna. Atât de lungă este relația lui cu ziarul, încât nu mai știe exact dacă el a descoperit publicația sau publicația l-a descoperit pe el.

E sigur doar că o citește „de când se știe”, încă din vremea în care ziarul purta alt nume. A rămas fidel Tribunei pentru informațiile clare pe care i le-a oferit și pentru senzația, esențială pentru el, că poate înțelege mai bine ce se întâmplă în jurul lui.

Astăzi, la 90 de ani, Iosif Mărcuș își continuă rutina cu ajutorul unui aparat special adus din America, care îl ajută să citească în ciuda problemelor de vedere. Pentru el, ziarul reprezintă o sursă constantă de orientare, la fel cum a fost, timp de decenii, pentru mulți cititori fideli ai presei tipărite.

La 90 de ani, le-a văzut pe toate. Inclusiv toate transformările prin care a trecut gazeta lui preferată. Își amintește bine cum arăta Tribuna cu zeci de ani în urmă. Despre ziarul de altădată, spune că era diferit, dar nu neapărat mai bun. „Știrile sunt cam la fel și acum, dar parcă mai la obiect. Și poate că limbajul este mai liber și mai <citeț>”.

Și-ar dori ca tinerii să citească mai mult

Îi place faptul că edițiile moderne includ mai multe fotografii și episoade istorice bine documentate, care readuc în atenție figuri și momente importante din trecutul local. L-a urmărit mereu cu interes pe N.I. Dobra și, pe vremuri, nu rata niciun număr din Magazin Istoric. Nu are un articol preferat din Tribuna, pentru că, spune el, „toate au fost importante”.

Crede că tinerilor le-ar prinde bine să citească mai mult și să nu se teamă de muncă, iar jurnaliștilor le recomandă „să nu se lase influențați de politică”. Are și o rugăminte practică pentru redacție: să fie menținut sau chiar redus prețul abonamentului, astfel încât publicația să rămână accesibilă tuturor.

Viața profesională a lui Iosif Mărcuș a fost legată de domeniul prelucrării metalelor: a lucrat ca strungar, frezor, proiectant, tehnolog și inginer. A cunoscut Sibiul în 1960, pe când avea 15 ani. Își amintește burgul de atunci ca pe un „târg”, cu orașul de sus și orașul de jos, cu găști de cartier și elevi care umpleau străzile. Atmosfera de azi nu mai are prea multe în comun cu cea de atunci. „Sibiul de acum este o metropolă”.

Care este „secretul” longevității lui Iosif Mărcuș? „Munca, femeile și vinul. Toate cu măsură și respect”. Și, de-a lungul celor nouă decenii de viață, a mai învățat un lucru: nimic nu se câștigă fără efort și trebuie să lupți pentru orice lucru care merită păstrat.