Ioan Dejugan și Sibiul de odinioară. Un alt model de monografie

Ioan Dejugan, Sibiul/Hermannstadt. Sibiul înainte de Sibiul de azi. Istorie ilustrată – colecție de  cărți poștale –  volumul III, este o apariție inedită în peisajul cărților de gen încă de la începutul epocii moderne. Tipărit la Editura A.T.U. cu un an în urmă, voluml este mărturia muncii neobosite a unui colecționar și cercetător de o factură specială. Trebuie spus că în ciclul autorilor care s-au aplecat asupra istoriei Sibiului, Ioan Dejugan ocupă un loc aparte și acest lucru este vizibil în felul în care înțelege să detalieze aspecte mai puțin cunoscute ale orașului de pe Cibin. Și face acest lucru cu o mare diversitate de informații și de maniera proprie omului împătimit de istoria și cultura locurilor.

Un capitol special dedică autorul Transilvaniei din cele mai vechi timpuri până în contemporaneitate. Dintru început Ioan Dejugan dorește să lămurească lucrurile în legătură cu cele două denumiri, Transilvania și Ardeal, apelând la  terminologie și continuând cu localizarea geografică, elemente de  etimologie, ca apoi să trateze aspectele din istoria Transilvaniei. Sunt prezentate pe rând  stabilirea celților,  ocupația romană și retragerea aureliană.  În paginile următoare autorul se apleacă asupra evului mediu timpuriu, tratează apoi  Voievodatul Transilvaniei, răscoala de la Bobâlna, Principatul Transilvaniei, Transilvania și Imperiul habsburgic. Un loc aparte este dedicat modului în care au ocupat austriecii Ardealul,  răscoalei conduse de Francisc Rákóczi al II-lea, Unirii Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului cu Biserica Romei și   politicii de înregimentare militară. Marele Principat al Transilvaniei,  momentul zero al transilvanismului românesc, Transilvania în imperiul dualist, Unirea Transilvaniei cu România, al doilea Război mondial și detalii referitoare la stema Transilvaniei, încheie o primă parte a intențiilor autorului.       

Acestei prime părți îi urmează reflecții interesante asupra sașilor transilvăneni, asupra originii și așezărilor medievale, referiri la Diploma andreiană, urmate de date interesante privitoare la organizarea medievală, în speță organizarea juridică și cele șapte Scaune. Un loc aparte dedică autorul organizațiilor religioase, fortificării orașelor, statutului clasei privilegiate și pierderii statutului de elită. Urmează aspecte privind cel de al doilea Război mondial,  cultura și simbolurile vecinătăților din Sibiu. Universitatea săsească, dispariția Universității săsești,  funcția ei inițială, originea denumirii  și imnul sașilor din Transilvania  cu variantele în limba română și în limba germană încheie o primă parte din istoria sașilor transilvăneni.  

În paginile următoare Ioan Dejugan trece în revistă problematica complexă a Scaunelor săsești din Transilvania, începînd cu definirea conceptului și prezentarea Districtului Bistrița, Districtului Brașov și a Scaunului Sibiului. Autorul se apleacă cu acribie asupra  începutului colonizării, stemei, domeniilor aparținătoare și localitățile componente principale. Sunt pezentate apoi Scaunul filial al Tălmaciului, stema Scaunului filial al Tălmaciului, Scaunul Orăștiei, Scaunul filial al Săliștei, Scaunul Nocrich, Scaunul Șeica, Scaunul Rupea, Scaunul Sighișoarei, Scaunul inferior, Scaunul Cincului, Scaunul Miercurea, toate cu domeniile  și localitățile aparținătoare. Partea finală a organizării juridice este dedicată de autor Scaunelor secuiești, satelor dispărute și  distruse de turci și ciumă  

            Capitolul următor tratează aspectele cele mai diverse și mai interesante din istoria milenară a Sibiului, insistând asupra elementelor de arhitectură urbanistică civilă și militară. Pentru început cititorii află date despre atestarea documentară a Sibiului, despre  istoricul numelui orașului, întemeierea Sibiului și legenda întemeierii  sale. Urmează Sibiul în epoca medievală, Sibiul în perioada  otomană, Sibiul capitala Transilvaniei habsburgice, Revoluția din 1848 Sibiu în perioada 1849-1867  și Sibiu în perioada dualismului austro-ungar. 

O incursiune interesantă face Ioan Dejugan cu un capitol referitor la începuturile urbanistice ale orașului, prezentând Sibiul de dinainte de Hermannstadt și arătând că  în Piața Huet a fost o așezare eneolitică și de epoca bronzului. Preistoria de la periferia Sibiului, Cedonia și Gușterița, Cedonia și Tabula Peutingeriana, descoperirile romane la Sibiu și Gușterița,  conturează Sibiul care a existat înainte de 1191.  

            Pentru Sibiul care a fost nevoit să facă față atacurilor ulterioare marii invazii mongole, Ioan Dejugan prezintă centurile de fortificații, turnurile de apărare,  porțile și bastioanele, începând cu cronologia sistemelor de fortificații și prezentând prima centură fortificată, centura a II-a, centura a III-a, centura a IV-a, centura exterioară. Folosindu-se de  Albumul lui Johann Böbel, autorul trece în revistă Poarta Cisnădiei/Heltauertor, construirea Porții și a turnului, rolul Porții Cisnădiei, încercările de refacere și contribuțiile arheologice la cunoașterea și valorificarea Porții Cisnădiei. Autorul continuă cu  Poarta leșurilor/Leichentor, Poarta Promenadei, cimitirul evanghelic Poarta Gușteriței/Elisabethtor, povestea Porții Elisabeta (Gușteriței) Elisabethtor, Poarta Ocnei/Burger Tor, Poarta Turnului/Sagtor,   Suburbia Poarta Elisabeta și Suburbia Poarta Ocnei și Poarta Turnului. Strada Cetății/Harteneckgasse, zidurile și turnurile de pe ,,cea mai frumoasă stradă din Sibiu”, zidurile care se (mai) văd sau Turnurile care mai sunt, Turnurile care au dispărut sunt în atenția autorului. De o atenție specială se bucură și celelalte turnuri:   Turnul Funarilor, Turnul turnătorilor de cositor și al  lăcătușilor / Zingiesserturm/Schlosserturm, Turnul dulgherilor, Turnul olarilor, Turnul archebuzierilor/Armbrusterturm și Turnul Herbert. Proiectul Harteneck/Promenada 1896,  Capela Crucii/Kreuzkapelle, Biserica Sf. Elisabeta, Turnul aurarilor/Goldschmiedeturm, Turnul pielarilor/Lederturm, strada Manejului/Reitschulgasse, lângă zidul vechi Turnul Băbierilor, Turnul aurarilor de pe Soldisch și Turnul olarilor,Villa Conradi/Bastionul Soldisch, Turnul Miramare cu terasă Belvedere, Turnul Gros, și, Turnul lui Herbert, Piața Huet înainte de cimitir, Piața Mică, fântânile din oraș, câteva date despre casele din oraș, Bastionul Haller și Grădina Brukenthal cu istoric și arhitectură completează o primă viziune asupra evoluției urbanistice a Sibiului. Autorul se concentrează apoi asupra unor aspecte mai puțin cunoscute de marele public. Sunt tratate cu multă atenție turnurile de incintă – Turnu de poartă, cu partea de istoric și arhitectură, Poarta Sării, Turnul și podul de lemn de lângă Biserica Ursulinelor, Turnul Preoților, Turnul porții aurarilor, un posibil turn lângă Turnul Sfatului (la Curtea de fier), Poarta dintre Piața Huet și Piața Mică, povestea ,,Butoiului de Aur”, treptele Sag-Sagstiege sau Scara Turnului, istoria adevărată a restaurantului ,,Butoiul de Aur”, o posibilă poartă între Piața Mică și Piața Mare, poarta din Piața Mică, Turnul Pulberăriei, Bastionul Porții și Turnului Sag,

O parte însemnată a cărții lui Ioan Dejugan tratează problema apei în Sibiu și felul în care au fost soluționate o mulțime de aspecte adiacente. Autorul ne face o descriere a acestora, începând cu Canalul Morilor/Mühlkanal, canalele principale și secundare ale râului Cibin  și continuând cu pârâul Seviș, Dumbrava Sibiului morile de apă, pivele, casele de odihnă și agrement construite în Valea Aurie de-a lungul pârâului Seviș: moara orășenească de pulbere, moara orășenească cu sită ,,Moara Schreyer”, pepiniera orașului, moara orășenească  de măcinat grâu, Casa pădurarului, vechiul Han din Pădurea Dumbrava, morile cu piuă, moara orășenească  de măcinat orz, moara orășenească ,,Ciocan de cupru”, joagărele pentru tăiat scânduri, moara de scoarță, moara orășenească cu cai, moara veche lângă grădina Scöpp, reședința de vară a mitropoliților din Sibiu, poveștile din valea pârâului Seviș și ulița din Groapă, Grădina Flora, Biserica din Groapă, Hala de expoziții din 1881, pajiștea Mitropoliei ortodoxe, vila Schneider, poligonul de tragere, Hala de festivități din anul 1869, vânătoarea de vrăjitoare, Lacul Croitorilor, Lacul Cojocarilor, Trinkbach – pârâul cu apă de băut, canalul de alimentare cu apă al Cetății Sibiului și alimentarea cu apă, fântânile Sibiului. 

Spre finalul lucrări sale, Ioan Dejugan se oprește asupra unor  aspecte rămase în amintirile locuitorilor vârstnici ai Sibiului:  Promenada Bretter, Piața Unirii, proiectul Fântâna Falkenhayn, povestea fântânii din grotă, Parcul Subarini, statuia lui Eminescu, fântâna arteziană, vasele de piatră, Baia de aburi Franz, fântânile de pe străzile Nicolae Bălcescu, Mitropoliei, Baia populară, morile și băile publice – străzile Șaguna, Dârstelor, șoseaua Alba Iulia, Băii, Citadela, portul și canalul amenajat de Habsburgi la începutul secolului al XVIII-lea și Canalul Gura Râului – Sibiu. Impresionante sunt prezentările detaliate și cu imagini expresive din Sibiul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX: Citadela din fața Porții Cisnădiei, Cartierul iosefin, cartierul din fața Porții, alimentarea orașului cu apă, ozonarea apei, Barajul de la Gura Râului, suburbiile și cartierele orașului Sibiu la începutul secolului al XX-lea, registrul străzilor și clădirile orașului Sibiu, cca. 1873, cartea de adrese, străzile dispărute și străzile noi ale cartierelor, trecerile pietonale, pasajele, scările și străzile existente sau dispărute din incinta orașului Sibiu. Cu scurtul istoric al așezămintelor medicale la Sibiu,  aspectele din viața științifică și medicală a Sibiului în anii dualismului austro-ungar, învățământul sibian în prima jumătate a secolului XX, istoria tiparului sibian, istoria poștei sibiene, istoria lăcașurilor de cult, istoria muzicală a Sibiului, istoria teatrului, artele vizuale – cinematografele, presa sibiană de la începuturi până în present, principalele evenimente culturale din istoria Sibiului, autorul finalizează o incursiune de excepție în istoria frământată a Sibiului din toate timpurile.

În încheiere considerăm că această nouă carte despre Sibiu vine să completeze în mod fericit contribuțiile unor predecesori iluștri, a căror muncă, Ioan Dejugan a continuat-o cu multă pasiune, dăruind sibienilor și celor care iubesc Sibiul, o carte de învățătură de certă valoare. Se cuvin așadar sincere felicitări autorului, care devine astfel un model demn de urmat. Îl felicităm și îi dorim putere de muncă să poată valorifica experiența sa de colecționar și cercetător al istoriei și culturii Sibiului.

Alexiu Tatu