Înălţarea Sfintei Cruci

 Cuvântul Părintelui Arsenie: ,,Mai toţi oamenii se roagă lui Dumnezeu să-I scape de cruce, nu e bine aşa, e semn că oamenii nu-I cunosc rostul şi nu-I cunosc pe sfinţi. Sfânta Cruce a lui Hristos ne ajută să ne ducem fiecare crucea noastră să ne rugăm pentru că Crucea ,,e păzitoare a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; crucea stăpânia creştinilor; Crucea, întărirea credincioşilor; Crucea îngerilor mărire şi demonilor rană ".  
Săptămâna aceasta, sărbătorim în 14 septembrie Ziua Sfintei Cruci, mai precis cum scrie în calendar Înălţarea Sfintei Cruci. Este o sărbătoare luminoasă şi de bucurie a creştinilor dar o serbăm cu post şi rugăciune. A fost mai intai crucea pe care s-a rastignit Iisus Hristos. Au trecut peste 300 de ani de la Răstignirea lui Iisus pe cruce. Credinţa creştină a fost lăsată liberă prin decretul promulgat de împăratul Constantin în 313 la Milano.Ne aducem aminte că el văzuse ziua pe cerul albastru o cruce albă ca de diamante şi sub ea scria ,, In hic Signum Vicens" – ,,În acest semn vei învinge". A urmat lupta cu Maxenţiu. Constantin l-a învins . A fost un război sângeros şi armata măreaţă a lui Maxenţiu a fost bătută de armata mai mica a lui Constantin care avea semnul crucii pe toate scuturile şi steagurile. Lumea de la acea vreme a crezut în puterea Crucii. Au trecut ani. S-a ţinut Sinodul Ecumenic I în 325, care a formulat primele versete din Crezul Creştin şi a respins erezia lui Arie. În anul următor Împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa împărăteasa Elena care era aproape în vârsta de 80 de ani  la Ierusalim în fruntea unei mari delegaţii de ostaşi, preoţi arheologi ai vremii şi constructori. Era poruncă să descopere Golgota, Crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos. Au ajuns cu bine corăbiile de la Constantinopol pe ţărmul Ţării Sfinte, numită atunci Palestina. S-au făcut cercetări în Ierusalim, cu ajutorul patriarhului Macarie. La început evreii erau ostili săpăturilor, desigur cei care nu erau creştini dar stăpâneau pământurile, trecuseră sute de ani fapt care îngreuia găsirea locului. Mai mult pe vremea împăratului Hadrian pe la 135 după Hristos acolo pe locul Golgotei se ridicase o movilă şi pe ea un templu păgân cu statuia zeiţei frumuseţii  Afrodita. S-au făcut rugăciuni de către creştini împreună cu Sfânta Elena şi cu Macarie. Aşa s-a aflat că un evreu cu numele Iuda stăpâneşte de la părinţi acele pământuri dar acesta nu voia să arate locul. A fost luat la cercetare şi pus într-o groapă adâncă; în sfârşit le-a arătat locul. S-au făcut săpături şi s-a curăţat pământul care era cu 3 m mai înalt decât fusese pe vremea răstignirii lui Iisus. S-au descoperit cele 3 cruci şi plăcuţa pe care era scris în ebraică, greacă şi latină:
,,Iisus din Nazaret, regele Iudeilor" ( Ioan 19, 19 -20). S-au descoperit şi cuiele trei la număr cu care a fost ţintuit pe Cruce trupul de viaţă făcător al Mântuitorului. Crucile erau în bucăţi şi împrăştiate astfel că era cu neputinţă să se identifice Crucea lui Hristos de celelalte 2 pe care au fost răstigniţi cei 2 tâlhari. Tocmai atunci trecea un convoi cu o femeie moartă. Cu credinţă fermă Sfânta Elena a oprit convoiul şi au atins crucile de femeia moartă. Îndată ce a fost atinsă Crucea lui Iisus de femeia moartă aceasta a înviat. Atunci toată mulţimea  a început să se închine să facă semnul crucii aşa cum îl facem şi noi azi. Au strigat pe greceşte şi în alte limbi ,,Doamne Miluieşte " – ,, Kirie Eleison" cuvinte de laudă la adresa Sfintei Cruci şi au sărutat-o cu evlavie. Exista informaţia că crucea a fost făcută din trei feluri de lemn: chiparos, pin şi cedru împlinind asfel prorocia lui Isaia.( 60,13). Era şi tradiţia păstrată că Iosif, logodnicul Fecioarei Maria care era dulgher confecţionase pentru un bogat evreu din aceste 3 feluri de lemn o masa mare. Când l-au răstignit pe Iisus întrucât era vineri înainte Paşte şi evreii nu tăiau, nu lucrau după lege, au căutat repede şi din masa solidă au făcut crucea.
    Astfel se împlinea voia Domnului şi crucea a fost îmbinată aşa cum o văzuse pe cer împăratul Constantin. Cu braţele întretăiate şi nu în formă de litera T, cum fusese când l-au răstignit pe Domnul. Părintele Arsenie ca şi alţi teologi explicau sensul mistic al braţelor întretăiate, verticala coboară de la cer harul lui Dumnezeu dar şi urcă pe credincioşii cu îndumnezeiţi. Orizontala înseamnă cuprinderea creaţiei inclusiv a omenirii în braţele mântuitoare ale lui Iisus Hristos.
    Patriarhul Macarie a ridicat pe braţe Sfânta Cruce pe podiumul primei biserici, înălţate atunci acolo pe locurile sfinte. Era data de 14 septembrie în acea zi. Dar descoperirea crucilor avusese loc pe 6 August (după unii 16). Aşa a început o tradiţie minunată şi s-au compus slujbele sau catavasiile dedicate Înălţării Cinstitei Cruci. Le găsim în Ohtoitul mare pe larg şi în Ohtoitul mic prescurtate. Atunci s-a creat şi Troparul: ,, Mântuieşte Doamne poporul Tău şi binecuvântă moştenirea Ta. Biruinţă dreptcredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul tău"!
     Au trecut ani şi crucea întreagă era păstrată în biserica de la Sfântul Mormânt în Ierusalim.
     În vremea împăratului Heraclie pe la anul 614, armatele perşilor au cucerit Ierusalimul şi au luat Crucea şi au dus-o ca pradă împreună cu mulţime de robi. Abia când Împăratul Heraclie şi-a refăcut armata a pornit un război contra perşilor şi au ajuns să recupereze Sfânta Cruce şi a fost adusă la Ierusalim în anul 631. Atunci Împăratul Heraclie îmbrăcat în mantie şi cu coroană pe cap şi cu engolpioanele la gât în toată fala lui a luat Crucea şi a vrut să intre în biserică, dar o putere dumnezeiască l-a ţintuit pe loc. Patriarhul Zaharia, om foarte credincios şi cu viaţă sfântă a văzut pe arhanghelul Gavril cu sabia de foc în mână care îl oprea pe Împărat. Plin de curaj i-a spus împăratului în soaptă : Împărate îl văd pe Arhanghelul Gavril care te opreşte, nu ţi se cade ca să intri cu Sfânta Cruce, aşa îmbrăcat în porfire şi cu coroana pe cap. Domnul nostru Iisus a purtat crucea smerit, gol şi bătut pentru păcatele noastre. Heraclie s-a dezbrăcat de straiele măreţe, s-a descălţat , a dat coroana jos smerindu-se. Aşa îngerul Domnului l-a lăsat să intre în biserică purtând pe umeri Sfânta Cruce. Era in 21 februarie anul 631 de la Hristos. Au trecut iară sute de ani şi Ierusalimul a fost prădat de multe ori de triburile arabe şi apoi de turci, dar chiar şi de cruciaţii creştini care au întemeiat un imperiu la Ierusalim. Sfânta Cruce a fost luată şi dusă în bucăţi în diferite locuri; cele mai multe se află în Sfântul Munte Athos, cea mai mare bucată la Mănăstirea Iviron a ivirilor sau georgienilor, chiar pe malul mării Egee. Am sărutat-o şi eu în cele 3 pelerinaje făcute la Athos. Avem şi noi în catredala Mitropolitană din Sibiu o părticică din Lemnul Sfintei Cruci chiar în centrul raclei cu Sfintele moaşte.
        În poporul român avem nume de botez şi de familie însemnate de Sfânta Cruce: Cruciat, Cruciatu ca la Răşinari sau Crucian, Cruciţa ca pe Târnave.
      Ziua Crucii însemnează ceva şi pentru şi viile noastre, numindu-se cârstovul viilor, începutul culesului strugurilor.
      Să ne închinăm cu Sfânta Cruce măcar dimineaţa când ne trezim iar seara să ne însemnăm perna şi copilaşii înainte să adormim.