In memoriam Antonie Plămădeală (1926-2005)

Ţin să vă reamintesc, nu numai că de sărbătoarea creştină a Tăierii capului Sf. Prooroc Ioan Botezătorul, din data de 29 august 2005, jeleam la căpătâiul celui care a fost înţeleptul şi eruditul teolog şi cărturar umanist Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ortodox al Ardealului, dar şi că, două zile mai târziu, asistam îndoliat la înmormântarea trupului său pe lungul Sanctuar în aer liber al Mănăstirii Brâncovenilor de la Sâmbăta de Sus. Lăcaş sfânt, de rugăciune şi închinare, aşezat la umbra ocrotitoare a codrilor şi stâncilor Munţilor Făgăraş. Edificiu care, după multe secole de tăcere, uitare şi înstrăinare, avea să devină un fel de re-ctitorie înfloritoare a eforturilor sale aproape supraomeneşti. Dovadă că meşterii zidari, dulgheri, tâmplari şi parchetari îl considerau pe Mitropolit când arhitect, când diriginte de şantier, iar pictorii-decoratori îl luau drept cel mai avizat sfătuitor în coloritul şi expresivitatea icoanelor bisericilor, bibliotecilor, sălilor de lectură, expoziţiilor-muzeale şi chiliilor odihnitoare ale călugărilor şi mirenilor-drumeţi. Aşadar, de la trista şi îndurerata sa moarte, au trecut 17 ani. Timp în care am recitit a lui lucrare intitulată ”Calendar de inimă românească”, tipărită la Sibiu în anul 1988, şi din care am extras următoarele sale gânduri scrise: ”Suntem contemporani cu strămoşii şi ei sunt contemporani cu noi. Nobleţea lor este nobleţea noastră, vitejia lor e vitejia noastră, victoriile lor sunt victoriile noastre, suferinţele lor sunt suferinţele noastre. Apărându-le memoria, ne apărăm pe noi. Noi suntem prelungirea lor în istorie, aşa cum urmaşii vor fi prelungirea noastră. Timpul se împarte în trecut şi prezent (…). Trecutul e în prezent, pentru că ei sunt prezenţi în noi. Şi aşa, prezentul lor şi al nostru, trecutul lor şi al nostru, de aceea ne simţim atât de solidari cu ei, cu ceea ce numim trecutul. Vorbim despre trecut, fără să ne dăm seama, întotdeauna că întrebuinţăm pluralul la persoana I: ”Noi am luptat la Călugăreni”!”-zicem. ”Noi am luptat la Plevna!”-zicem. ”Noi am făcut Unirea!”-zicem. Vorbim ca nişte nemuritori. Şi suntem nemuritori !” ”Fără Dumnezeu, am fi nişte apariţii şi dispariţii stupide”.  

Sibiu, duminică, 28 august 2022