GEORGE L. NIMIGEANU – POEME PENTRU TĂMĂDUIREA DE SINE

Antologie lirică

Selecţia textelor aparţine a două doamne, profesoare strălucite de limba şi literatura română, Ligia Csiki şi Livia Nimigeanu, soţia celui dispărut cu câţiva ani în urmă. Procesul de selectare a poemelor existente în cele 19 volume, a fost o misiune destul de grea care, după cum remarca şi Ligia Csiki, prefaţatoarea cărţii, acest lucru implicând, vrând, nevrând  şi un anumit grad de subiectivitate. De altfel, este aceasta o treabă cu care se confruntă orice antologator.             

În alegerea poemelor s-a procedat, fireşte, la respectarea cronologică  a apariţiei volumelor începând cu cel de debut intitulat "Colinele singurătăţii" la Editura Dacia din Cluj Napoca în anul 1983. Legat de acest eveniment,  îmi face deosebită plăcere a aminti că el a produs o mare emoţie şi bucurie în cadrul Cenaclului "Octavian Goga" al cărui membru deosebit de activ era George, atât la şedinţele ordinare de lucru, cât mai ales la manifestările cu publicul, iar aceste acţiuni erau foarte frecvente pe atunci în urbea noastră. Am avut în acea vreme, prin organizarea unor şezători literare şi întâlniri cu scriitori de seamă din câmpul literaturii, ocazia de a cunoaşte pe: cei de la revista "Vatra" din Târgu-Mureş, în frunte cu Romulus Guga, cei de la revistele clujene "Tribuna" şi "Steaua", în frunte cu  Dumitru Radu Popescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor şi Aurel Rău, cei de la revista "Astra" din Braşov conduşi de Daniel Drăgan şi Nicolae Stoie, cei de la  "Orizont" avându-l în frunte pe Anghel Dumbrăveanu şi, de bună seamă, pe cei din Sibiu, adică pe cei trei "Mirceşt", respectiv Mircea Ivănescu, Mircea Tomuş, echinoxistul Ion Mircea, dar şi pe alţii. Au poposit la asemenea manifestări  şi  reprezentanţi ai capitalei între care i-aş aminti doar pe cei doi colegi ai mei de facultate,  Gheorghe Pituţ şi Ioan Alexandru şi lista ar putea continua cu multe, multe nume destul de sonore.                            

 Profesoara Ligia Csiki, care a pătruns profund, cu gândul dar şi cu sufletul, în universul liric al poetului a dovedit din plin un ascuţit simţ critic, cu absolut nimic mai prejos decât prestigioşii săi comentatori. Ea a urmărit pas cu pas evoluţia profesorului de educaţie fizică de la volumul de debut, "Colinele…" şi până la ultima plachetă, "Anatomia iluminării", care a văzut lumina tiparului cu foarte puţin timp înainte de a se prăpădi concitadinul nostru. Referindu-se la evoluţia lirismului, de la prima la ultima plachetă se poate observa o unicitate, limbajul poetic suferind unele modificări nesemnificative. Antologatoarea îl citează în acest sens pe criticul Cornel Moraru care afirmă că "ultima carte şi prima, a debutului, s-ar putea inversa cronologic", prospeţimea lirei  fiind una constantă.                                                

În prefaţă, profesoara L. Csiki distinge două căi ce pot fi scoase în evidenţă: pe de o parte una "formală" iar, pe de altă parte una, "metaforică". Alternanţa versului clasic, ritmat şi rimat cu cel liber, nu impietează  frumuseţea limbajului liric al poetului. În ceea ce priveşte  exprimarea metaforică, se susţine că aceasta este una extrem de diversă, determinând stări emoţionale inefabile. Ligia Csiki aduce în prim plan multitudinea temelor propuse de scriitor acestea fiind: "singurătatea, înstrăinarea, trecerea timpului, istoria opresivă, nedreptatea, burgul în umbra timpului, iubirea în toate formele ei, interogaţia ca modus vivendi, relaţia cu cuvântul, amintirea (memoria), umilinţa în faţa divinităţii". Legat de această temă a interogaţiei, profesoara Ligia Csiki relevă un aspect interesant şi anume acela că întrebările sunt izvorâte din dorinţa nestrămutată de "cunoaştere şi de integrare în Împărăţia lui Dumnezeu".  Această integrare conceptuală este privită ca o contopire cu pronia divină şi sub forma unui inedit dialog, formă ce ne reaminteşte de unul din celebrii psalmi ai autorului "Cuvintelor potrivite", Tudor Arghezi. Spre deosebire de marele său înaintaş, care-şi exprima dorinţa de a se convinge de existenţa Tatălui ceresc, ("Vreau să te pipăi şi să urlu: Este" n.m.), George Nimigeanu vrea să devină  o permanenţă  a divinităţii în fiinţa sa. Acest poem face parte din volumul cu titlul semnificativ, nici nu se putea altfel, "Fiinţa întrebării" (1996).                                   

O parte interesantă a antologiei o constituie capitolul "Referinţe critice"  în care sunt expuse fragmente extrase din unele cronici semnate de autori consacraţi, profesionişti în domeniul criticii literare. Doar doi  dintre aceştia sunt din capitală, Alexandru Condeescu şi Ion Roşioru, cei mai mulţi aflându-se în cele două zone arhicunoscute de scriitor, Transilvania şi Bucovina, în cele două arealuri ducându-şi cea mai mare parte a existenţei sale. Poetul  sibian Mircea Ivănescu şi Victor Felea din cercul revistei clujene "Tribuna", iar criticii Alexandru Cistelecan, Iulian Boldea şi Cornel Moraru, toţi trei  redactori ai revistei târg-mureşene "Vatra", au scos în evidenţă talentul incontestabil al poetului, volumele editate bucurându-se de o bună primire din partea iubitorilor de poezie. Aş preciza că autorul "Tămăduirii…" a avut foarte  strânse legături cu gruparea revistei anunţate, astfel se şi explică faptul că jumătate din cărţile lui au văzut lumina tiparului în oraşul Tg. Mureş. Pe aceeaşi lungime de undă s-au clasat şi criticii din zona de nord a ţării, respectiv Adrian Dinu Rachieru, Constantin Hrehor, Cassian  Maria Spiridon şi Maria Toacă (Cernăuţi) care, şi ei scot în evidenţă valenţele artistice  ale poetului bihoreano-medieşean.             

Din toate părerile cronicarilor amintiţi, o idee fermă şi definitorie se desprinde, aceea că poetul George L. Nimigeanu este un creator ce şi-a câştigat un binemeritat loc, cu un timbru şi o voce absolut originale, în peisajul liricii româneşti.

În încheiere aş dori să remarc faptul că apariţia acestui impresionant volum, tipărit în condiţii tehnice ireproşabile, a fost realizată  în preajma datei de 3 ianuarie, ziua de naştere a  regretatului  nostru poet. Aş mai adăuga un lucru şi anume că ilustraţia de pe copertă,  reprezentând o imagine a vechiului burg de pe malurile Târnavei Mari, este opera pictorului medieşean Ioan Şarlea.

                                GH. BUŞOIU