Gata (din nou) cu lacătele de amor de pe Podul Minciunilor

Scriam, în urmă cu ceva zile, că „Ar trebui din nou ceva curăţenie pe la lacătele de la Podul Minciunilor” (vezi aici). Şi mai scriam aşa: „Ei, mai facem încă o curăţenie aşa, ca după Paşti? Să li se ducă dovezile de iubire la “deşeuri metalice”?”

Ei bine, curăţenia a fost făcută, cel puţin la nivelul zilei de miercuri, 23 aprilie, Podul Minciunilor-Mincinoşilor revenindu-şi la aspectul său normal şi plăcut ochiului, fără a mai avea senzaţia că, odată ajuns pe el, ai intrat în magazinul „Metalo-Chimice” ori „Gospodarul”, de la atâtea oferte de lacăte.

Deci, treaba e aşa dragi amorezi metalici. Voi vă luaţi aşa, piţi-copy-paste după ce aţi văzut pe net sau „pe dincolo” cum agaţă şi ăia de acolo lacăte de poduri, stâlpi, copaci, garduri, etc. Aveţi impresii că imediat ce v-aţi atins altfel decât la hora de la grădi, s-a prăbuşit iubirea peste voi si că sunteţi la fel de îndrăgostiţi ca într-un clip cu Whitesnake ori Michael Bolton din perioada „oldies”. Şi că acţiunea asta cu lacătele e un fel de prelungire a garanţiei la dragostea aia. Păi o fi, teoretic, dar şi asta până apărem noi să semnalăm şi până vin băieţii specializaţi în a ne scăpa de balastul ăla metalic de pe un pod care, chiar localnici fiind, ne place. Pentru că, nu-i aşa, tu îţi manifeşti dragostea veşnică prinzând un lacăt (de Podul Minciunilor, am mai zis-o, dar în fine…). Apoi, la apelul nostru, se intervine tăindu-se lacătul, deci la revedere tabără dragă cu veşnicia iubirii. Suficient de amuzant.

Cu mulţumiri pentru acţiune şi ne vedem data viitoare!