Omul are puterea de a distruge, dar și de a crea – așa spunea o veche vorbă, iar acest lucru nu se aplică doar locurilor, ci și hranei.
Multe dintre fructele și legumele pe care le consumăm în mod obișnuit sunt, de fapt, hibrizi creați de om. Acestea au fost obținute în laboratoare prin selecție dirijată – un proces care presupune replantarea exclusivă a plantelor cu trăsături dorite.
Deși, în cazuri rare, insectele au contribuit la apariția hibrizilor prin polenizare încrucișată, intervenția umană a fost, de cele mai multe ori, esențială.
Varză, broccoli, conopidă – toate din aceeași „mamă” verde
Poate părea surprinzător, dar varza, broccoli, conopida, kale, varza de Bruxelles și alte legume similare provin dintr-o singură plantă: Brassica oleracea, cunoscută inițial ca muștar sălbatic.
Acum peste 2.000 de ani, grecii și romanii au început să cultive această plantă, alegând exemplarele cu frunze mari – așa au apărut kale și varza creață. Apoi, prin selecție atentă, au rezultat și alte variante:
Totul datorită intervenției umane, care a modelat această specie într-o „familie” extinsă de legume pe care le consumăm azi.
Portocala
Portocala nu este un fruct complet natural, ci un hibrid între două fructe: pomelo, amar și mare, și mandarina, dulce și colorată.
Originea ei se pierde în timp, dar se crede că a apărut prima dată în sudul Chinei. Cu timpul, oamenii au creat zeci de soiuri de portocale prin selecție, unele foarte diferite între ele. Însă pentru ca un fruct să fie considerat portocală, el trebuie să provină din această combinație originală: pomelo + mandarină.
Alunele – un accident fericit, cu ajutorul albinelor
Alunele pe care le consumăm azi provin dintr-un hibrid rezultat din două specii de alune sălbatice: Arachis ipaensis și Arachis duranensis. Deși cele două plante creșteau la mare distanță una de cealaltă, oamenii din America de Sud au transportat una dintre ele, acum circa 10.000 de ani.
Așa s-a creat șansa pentru albine să polenizeze între ele aceste două specii, iar rezultatul a fost o nouă varietate de alună, strămoșul alunelor moderne.
Banana
Banana pe care o știm astăzi este un hibrid creat de om din două specii sălbatice: Musa acuminata – cu pulpă, dar gust neplăcut și Musa balbisiana – gustoasă, dar plină de semințe
În urmă cu aproximativ 10.000 de ani, oamenii au descoperit un hibrid steril rezultat natural din aceste două specii. Deoarece nu avea semințe, nu se putea înmulți singur, dar oamenii au învățat să replanteze lăstarii și să selecteze cele mai bune exemplare.
Astăzi, toate bananele comerciale sunt clone ale acelei forme hibride – ceea ce le face vulnerabile la boli, deoarece nu există diversitate genetică.
Migdala – din toxică, în delicatesă
Strămoșii migdalei dulci erau toxici și amari, iar consumul lor în cantități mari putea fi chiar mortal. Cu toate acestea, oamenii din Antichitate au reușit să selecteze o variantă comestibilă – procesul exact rămâne un mister.
Se crede că specia de origine ar fi fost Amygdalus fenzliana, o plantă care crește în zona Armeniei și Azerbaidjanului. Cum au descoperit strămoșii noștri că anumite migdale nu sunt otrăvitoare? Nu știm cu certitudine. Dar ceea ce știm e că datorită lor, migdala a devenit una dintre cele mai apreciate nuci din lume.
Morcovul – din alb și amar, la portocaliu și dulce
Morcovii nu au fost întotdeauna portocalii. Primele varietăți erau albe sau mov, mici și, probabil, greu de mâncat. În Persia, în secolul al X-lea, oamenii au început să cultive și să selecteze rădăcinile mai mari și mai gustoase.
Prin selecție dirijată, morcovii au început să se schimbe: au devenit mai mari, cu o singură rădăcină, și au trecut treptat prin mai multe culori – de la alb și mov, la galben, iar în cele din urmă, la portocaliu.
Procesul de îmbunătățire a gustului și culorii a continuat până azi, ducând la morcovul dulce și crocant pe care îl știm.
Căpșuna
Căpșuna modernă este rezultatul unei încrucișări între două soiuri sălbatice: una din America de Sud și una din Europa. Primele căpșuni erau mici, aromate, dar se stricau repede.
În Franța, în anii 1300, botaniștii au început să le studieze și să le combine. Apoi, în 1764, botanistul Antoine Nicolas Duchesne a creat căpșuna modernă prin încrucișarea a două specii: Fragaria chiloensis (din Chile) și Fragaria moschata.
Descoperirea sa privind sexul plantelor a fost esențială pentru dezvoltarea ulterioară. Mai târziu, americanii și britanicii au continuat munca și au obținut căpșunile mari, dulci și rezistente pe care le consumăm azi.