File de calendar: Săptămâna ortodoxiei. Icoane, flori pentru 8 Martie şi Mucenici în 9 Martie

Cuvântul Părintelui Arsenie: "Toţi cei ce vreţi să coboare milele lui Dumnezeu peste viaţa voastră, să dobândiţi ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastră şi peste oste­nelile mâinilor voastre, cură­ţaţi-vă sufletele voastre cu ru­găciuni, cu spovedanie curată la preot în Biserică şi cu post!. Oamenii voinţei sunt eroii cre­dinţei şi sfinţii creştinismului. Sunt cei ce au răbdat până în sfârşit şi s-au mântuit. Unii s-au încununat prin moarte cu Hristos. Aceştia sunt muce­nicii!."

Suntem în această săptă­mână a II-a din Postul cel Mare sub binecuvântarea Duminicii Ortodoxiei şi icoa­nelor. Dar suntem şi în preaj­ma unor zile speciale de înce­put de Martie căci aşa merge calendarul Paştilor. De cele mai multe ori de 8 Martie cinstim ziua femeii călcând postul. Dacă ar fi început mai târziu nu eram în post. Iar după o zi, pe 9 Martie avem sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici. Să le luăm pe rând în seamă.

Duminică am sărbătorit bi­ruinţa Ortodoxiei împotriva toturor ereziilor care vreme de 8 secole au produs dezbinare controverse şi chiar mii de martiri în sânul Bisericii. Ulti­ma erezie a pornit după ani 600 când mulţi episcopi, preoţi şi oameni politici, chiar împăraţi au început să lupte contra icoanelor. Mulţime de creştini şi călugări au căzut apărând icoanele. Dar până la urmă cinstirea icoanelor, întemeiată pe Întruparea Fiului lui Dumnezeu în persoana lui Iisus Hristos a biruit. În dumi­nica primă din Postul Mare s-a ţinut Sinodul special, în 23 Martie în anul 843 de la Hris­tos. S-a hotărât şi afirmat că Ortodoxia este credinţa cea adevărată. Au fost pronunţate condamnări pentru toţi ereticii şi ereziile. S-a hotărât ca această duminică a Ortodo­xiei să fie serbată în prima duminică a Postului Paştilor indiferent de data când vor cădea Paştile în calendar. Aşa că de la anul 843 toţi creştinii ortodocşi prăznuiesc această duminică, evocând cinstea icoanelor sfinte şi făcând procesiuni în jurul bisericilor cu sfintele icoane purtate cu credinţă spre închinare. Adu­cem un cuvânt al Părintelui Patriarh Daniel despre sfin­ţenia icoanei: "Ca să fie icoană nu trebuie desfigurat (schimonosit) ci transfigurat." La fel "Icoana este mai mult decât un tablou" – spunea Părintele Dr. Laurenţiu Streza Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului. "Noi privim tabloul cu dragoste pentru cel din tablou. Dar icoana ne priveşte pe noi şi ne dă harul sfinţitor de la Hristos prin Duhul Sfânt". Fru­moasă exprimare teologică a credinţei noastre ortodoxe făcută de Preafericitul Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi de Înalt Prea Sfin­ţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Laurenţiu al Ardealului.

Cultul icoanelor a născut mai ales în ţările ortodoxe o artă foarte inspirată teologic şi bogat reprezentată plastic. Sunt pictate icoanele în biserici, pe prapori, pe pânză, pe lemn şi pe sticlă. Ele ne împodobesc şi ne sfinţesc lo­cuinţele şi viaţa. Iar pe pămân­tul României icoanele pare că sunt cel mai bine şi mai mult realizate exprimând evlavia poporului român dar şi talen­tul lui creator de ată sacra.

Sigur că Biserica cinsteşte cum se cuvine în 8 Martie ziua femeii. Cu toate conotaţiile sociale şi politice care vorbesc despre rolul femeii în socie­tate, noi ca şi creştini privim şi înţelegem această sărbă­toare ca fiind legată de rolul şi importanţa femeii în Biserică. şi începem totdeauna aceas­tă înţelegere creştină cu Fecioara Maria care s-a făcut vrednică să-l nască pe Mântuitorul Iisus Hristos.

În 9 Martie prăznium pe Sfinţii 40 de Mucenici. Erau ostaşi în armata Romei. A început o persecuţie contra creştinilor poruncită de împă­ratul Liciniu care deşi îm­părţea conducerea imperiului cu Maximian şi Constantin nu asculta să nu mai persecute pe creştini cum îi ceruse Constantin. Era Cezar în par­tea de răsărit. Ulterior în anul 313 a semnat şi el Decretul de la Mediolan care dădea libertate credinţei creştine. În persecuţia poruncită de Lici­niu, au căzut şi ostaşii creştini din Legiunea Fulmi­nata care se afla în Armenia. Li s-a cerut să se jertfească idolilor şi să se închine statuii împăratului. Au fost închişi dar fără lanţuri pentru că erau ostaşi. Într-o noapte s-a făcut vuiet mare pe la ceasul al 6-lea adică după miezul nopţii. Într-o lumină puternică a venit însuşi Dom­nul Hristos care le-a spus: "Cel ce crede în Mine viu va fi de va şi muri". A doua zi la anchetă toţii şi-au mărturisit credinţa în Iisus Hristos. Au fost condamnaţi la moarte şi duşi legaţi şi dezbrăcaţi în iezerul Sevastiei. Era un ger cumplit de februarie. Alăturea de iezer erau băile romane cu apă caldă, un ostaş slăbind în credinţă a ieşit din iezer şi a intrat în bazinul cu apă caldă. S-a topit îndată ca şi ceara
de la căldură, atunci unul dintre ostaşii care îi păzeau s-a aruncat în iezer ca să plinească numărul de 40 şi a strigat că şi el este creştin. A doua zi au fost scoşi din iezer şi duşi să fie arşi prin foc. Dar înainte li s-au zdrobit fluierele picioarelor cu ciocane, au fost urcaţi în care. Ostaşul Meliton a căzut din car. Mama sa care venea plângând l-a luat pe spate şi îl ducea pe urma carelor apoi l-a aşezat lângă tovarăşii lui la rugul de foc. După ce au fost arşi le-au fost aruncate oasele în râul ce curgea prin apropiere ca să le piară urma. Noaptea a
treia mucenicii s-au arătat episcopului Petru al Sevastei şi i-au spus în cor: "Vino noap­tea şi ne scoate din apă şi ne îngroapă creştineşte." Era o noapte întunecoasă aşa că Petru episcopul însoţit de creştini curajoşi s-au dus la râu. Deodată oasele sfinţilor s-au luminat ca stelele chiar şi cea mai mică părticică de os. Au adunat oasele şi le-au dus de le-au îngropat într-un loc cinstit unde mai târziu au zidit o biserică în cinstea lor.

Numele mucenicilor sunt acestea: Chirion, Candid, Dom­nos, Isihie, Ieraclie, Sma­ragd, Eunichie, Valent, Vivian, Claudiu, Priscus, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetie, Flavius, Acachie, Edit, Lisi­mah, Alexandru, Ilie, Gorgoniu, Teofil, Dometian, Gaius, Leontiu, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valeriu, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaius. Aceştia şi-au dat sufletele lor Domnului în ziua 9 Martie în vremea lui Liciniu care a stăpânit în răsărit între 308-324. El a murit în bătălia cu împăratul Constantin cel Mare.

În cinstea şi pomenirea Sfinţilor 40 de Mucenici există tradiţia ca gospodinele ortodoxe să prepare din aluat special mici bucăţele fie plate fie în formă de 8 care sem­nifică infinitul adică viaţa veşnică. Apoi îi aruncă în apă clocotită şi după care îi scot într-o baie de miere cu nucă şi alte mirodenii. Aşa se actualizează martiriul lor. O tradiţie mai pământeană este ca să se bea 40 de păhărele cu vin. Să ne rugăm Sfinţilor 40 de Mucenici ca să ne întărească în credinţă şi să ne închinăm icoanei lor.

În acest context creştinesc facem urările de sănătate şi pace tuturor femeilor noastre: mame, soţii şi fiice spunându-le un călduros "La mulţi ani!"

Preot Streza Nicolae