Cuvântul părintelui Ar­senie: "Rugăciunea de dimineaţă pentru om este ca roua de dimineaţă pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimi­nea­ţă cu o cuvenită luare aminte e mai fericit şi mai liniştit tot restul zilei."

Doi români de samă ce ne-au făcut cunoscuţi în lume – Constantin Noica (1909-1987) şi Emil Cioran (1911-1995) s-au rugat şi ei cu noi răşi­nărenii care i-am pomenit în rugăciuni, la Răşinari, la Păltiniş şi la Şanta, şi se pare că Dumnezeu i-a ascultat şi au venit ploile binecuvântate. Se vor scrie desigur cuvinte des­pre Zilele Cioran de la Ră­şinari, cu care am încheiat săptămâna trecută.

Începem însă cu doi sfinţi străromâni din Dobrogea, Epictet preotul şi Astion, care sunt în calendar pe 8 iulie. Au venit să predice Evan­ghelia la gurile Dunării, în cetatea Halmiris, veche colonie grecească lângă braţul Sfântul Gheorghe. În persecuţia împăratului Diocleţian au fost supuşi la chinuri să se lepede de Hristos şi pentru că au refuzat li s-au tăiat cape­tele, pe 8 iulie 260 d. Hris­tos. Se pare că moaştele lor au rămas sub ruinele bazilicii de piatră de acolo. Sunt bine cinstiţi de credincioşii din Do­brogea.

Sfânta Iuliana ucrai­neanca pe 5 iulie. Sunt în calendar mai multe sfinte Iuliana. Dar, dat fiind războiul din Ucraina, spunem despre această fecioară creştină care a murit la 17 ani şi trupul
i-a fost îngropat la vestita mănăstire Lavrapecer­ska, de lângă Kiev. Întru cât era de neam voievodal a fost îngropată cu po­doabe: coroniţă de aur cu pietre scumpe, ca mire­sele; o salbă cu grivne de aur încrustate cu măr­găritare; brăţări de aur la mâini şi inele în degete. În anul 1617 a venit un călugăr şi stătea mult la sicriaşul sfintei Iuliana. A furat un inel şi l-a ascuns în buzunar. Ieşind pe poartă a fost cuprins de demoni şi făcea ca toate dobitoacele. Niciun călu­găr nu l-a putut prinde. Mulţi se rugau. După o vreme a murit, tocmai atunci a venit un creştin care le-a spus că acest călugăr este un eretic, care face mare răutate cu învăţătura lui Arie, ereticul condamnat de primul Sinod Ecumenic din 325. Atunci stareţul inspirat l-a cercetat să vadă dacă nu furase ceva de la Sfânta Iuliana unde fusese văzut că şedea multă vreme prefăcându-se că se roa­gă. I-au găsit inelul furat pe care l-au aşezat la o icoană a Sfintei Fecioare Maria, pe lângă alte po­doabe, aşa au cu­noscut că Sfânta Iuliana este mare făcătoare de minuni.

Sfântă Iuliana, roagă-te pentru pacea în Ucraina ta natală.

Pe 6 iulie o avem pe Sfânta Fecioară Lucia care a murit martiră la Roma. Îl avem şi pe Sfântul Sisoe care a trăit după Sfântul Antonie în pustiul Egiptului şi pe care îl avem cu învăţăturile lui în cartea Patericul.

Acum câteva vorbe des­pre Dumnezeu rostite de Noica şi Cioran care s-au cunoscut, din tinere­ţe, au fost prieteni, s-au con­trazis pe temele cre­dinţei în Dumnezeu şi tocmai s-a vorbit despre ei la Răşi­nari. Noica: "Fiin­ţa noastră cea de toate zilele dă-ne-o, Doam­ne, nouă astăzi. Fă faptele, ca şi iubirile noas­tre să aibă sens… Doam­ne atâta tot am făcut, de câteva ori am luat lucrurile de la înce­put." (Carte de Înţelep­ciune p. 45)

Cred că se bucură în acest ceas la Păltiniş unde îşi doarme somnul sub streaşina Bisericuţei de lemn de la Schit, şi în Rai cu sufletul, pentru tot binele pe care l-a făcut cât a trăit.

Emil Cioran, fiul preo­tului Emilian din Răşinari, a fost veşnic în ceartă cu Dumnezeu. Dar nu a ce­rut ca Eliade să fie ars. A avut o înmormântare orto­doxă cu trei preoţi şi se odihneşte cu trupul în cimitirul Montmartre din Paris. Am ales două vorbe pe care le-a scris :

"Dacă ar fi avut o cât de slabă vocaţie pentru eternitate, omul s-ar fi mulţumit cu Dumnezeu în apropierea căruia pros­pera, în loc să alerge în necunoscut, către nou, către ravagiile la care duce pofta de analiză filozofală". (Căderea în timp, Paris, 1962, p.10).

Iar în tinereţe în cartea plină de mistică creştină unde plânge pe piepturi de sfinte mai ales şi zice: Mult sânge ai beut Iisuse din trupuri de sfinţi, şi încheie patetic şi smerit: "Doar Dumnezeu să se roage pentru acel în care n-are ce să mai moară" (Lacrimi şi sfinţi, 1937 p.188) – Pare că este to­tuşi un provăduitor al lui Dumnezeu în lume.

O săptămână cu ploi să ne facă mai fericiţi, şi
să-I iubească şi pe Noica şi Cioran aceia dintre noi care nu-i iubesc pentru că nici n-au citit vreun rând scris de aceşti mari ro­mâni. Iar sfinţilor din săp­tămână să le spunem o rugăciune şi să-i rugăm să se roage pentru pace la hotarele tării noastre.

Preot Streza Nicolae