(EXCLUSIV/INTERVIU) Măldărășanu, după 4 ani și jumătate la FC Hermannstadt: ”Nu sunt vânător de clauze”. Despre bani, transferuri, relația cu suporterii, conducerea clubului, vestiarul și multe altele…

Fostul antrenor al echipei sibiene consideră că un șoc era necesar la echipă și este convins că Dorinel Munteanu – ”un antrenor foarte bun și cu foarte mare experiență” – va scoate echipa din impas. Într-un interviu acordat în exclusivitate TRIBUNEI, Măldărășanu vorbește despre suma adevărată pe care a încasat-o la rezilierea contractului, relațiile cu cei din managementul clubului, cu jucătorii și cu cei din tribune, despre dificultățile prin care trece echipa sibiană în acest sezon, susținând că este convins că echipa își va continua parcursul în Superligă.

– Nu mai este o noutate, în seara în care s-a pierdut meciul cu UTA, pe ”Municipal”, duminica, cei din conducere au decis că este nevoie de o schimbare la echipă și ți-au transmis că își doresc rezilierea contractului. Totuși, de-abia joi, la patru zile distanță, s-a produs oficial despărțirea. Ca să zic așa, au fost negocieri dure?

– Da, din păcate au durat vreo patru zile. Asta este realitatea. Probabil această despărțire sau reziliere i-a prins un pic nepregătiți. Până la urmă, e normal că, atunci când iei o astfel de decizie, trebuie să-ți asumi.

Dar acum, lucrurile sunt cât se poate de clare, din toate punctele de vedere. Adică ne-am înțeles, totul a fost, să spunem așa, amiabil până la urmă.

– Printr-o astfel de perioadă dificilă trecuse echipa și în sezonul precedent, cu șase înfrângeri la rând, când de asemenea se vorbea despre o despărțire. Atunci s-a spus că, dacă ai onoare, pleci singur. Pe de altă parte, ai spus-o de atâtea ori atât în conferințele de presă, cred că și la flash-interviurile de după anumite meciuri, nu pleci să lași echipa la greu.

Acum un an se vorbea despre o anumită clauză din contract, conform căreia, dacă te dădea clubul afară, ar fi trebuit să-ți plătească o anumită sumă, nu mică, sumă cu patru zerouri.

În vară, ați semnat un nou contract. Se regăsește sau, mă rog, se regăsea o astfel de clauză și în noul contract, dacă te dau afară cei din managementul clubului să bage mâna adânc în buzunar, cum se spune?

– Da, într-adevăr există o clauză, probabil cum există la fiecare club sau o clauză în oglindă, la fiecare antrenor, o clauză de 50.000 de euro, de care s-a tot vorbit încă din sezonul trecut. Eu am declarat și zilele trecute vizavi de a nu mai apărea în presă fel și fel de lucruri care pot destabiliza și acum trei săptămâni, sau o lună, nu mai știu exact, am avut o discuție cu staff-ul, a fost și Claudiu (n.a. Rotar) la masă, ”Nico” (n.a. Daniel Niculae, președintele executiv al clubului), Radu Neguț și le-am spus, tocmai pentru a evita anumite discuții, în momentul în care lucrurile nu sunt în regulă și vreți să plec, spuneți-mi, că mă dau la o parte. Asta le-am și punctat, că nu sunt vânător de clauze. Asta am declarat-o și zilele trecute, o mai spun și acum încă o dată. Adică totul trebuie să se rezolve, cum se zice, în familie, pentru că așa mi se pare normal. De data asta lucrurile au stat foarte corect. Când s-a pierdut meciul cu UTA, am fost sunat, am acceptat fără acea clauză. Din punctul meu de vedere, lucrurile au stat corect.

Banii la zi, fără clauza de reziliere

– Exceptând clauza, restul banilor i-ai primit până la ultimul leu?

– Se tot vehiculează anumite sume prin presă. E total neadevărat. Din păcate, în presă există și persoane care fac articole la comandă. O spun cu mâna pe inimă și cu toată încrederea. Este un site local care tot timpul m-a atacat, indiferent că a fost bine, că a fost rău. Asta este! Știu exact cine dădea informațiile, știu tot ce dădea, tocmai în ideea de a pune o presiune inutilă pe mine. Ca să clarific. Într-adevăr, de aceea au și durat discuțiile patru zile, pentru că am vrut ca să plec cu banii la zi. Banii la zi însemnând trei salarii, până la data de 30 noiembrie. Atât! Trei salarii, pentru că ăștia erau banii munciți.

Foto: Vali MACREA

– Să înțeleg că erau, sau sunt trei salarii restante la echipă?

– Au fost și trei luni, și două luni și jumătate. Am înțeles că s-au mai reglat lucrurile. Chiar în săptămâna în care am reziliat urma să se plătească un salariu, din câte se vorbise înainte de meciul cu Metaloglobus, parcă… Salariul pe noiembrie nu era scadent. Adică salariul pe noimbrie trebuie să fie plătit pe 25 decembrie. Pe 25 ale fiecărei luni trebuie să plătești salariul din luna precedentă. Dar, numai că noi având un acord sau vrem să avem un acord de încetare, banii la zi asta înseamnă. Da, tot ce e muncit. Și erau trei luni de salarii, era bonusul de locul 7 pentru sezonul trecut și 11 chirii. Atât! Asta am luat, vizavi de banii la zi.

– Toate la un loc în valoare de cât?

– Hai să nu dăm sume.

– Pentru că se tot vorbește de o sumă undeva la peste 180.000 de euro…

– Nu, acolo este o sumă greșită și vizavi de acea clauză de care se tot vorbește, care a răsuflat din club și nu este normal, dar asta este viața, asta este România. Vizavi de Ianis Stoica. Ca să punctez încă o dată lucrurile în legătură cu acea clauză. Acea clauză mi-a fost pusă în 2023, când a avut loc o negociere. Propunerea a venit din partea patronilor, nu am cerut-o eu și suna în felul următor: 10% din vânzarea, transferul unui jucător născut după 1 ianuarie 2002. Aici intrau și jucătorii născuți în 2003 și 2004.

În această vară, în momentul în care am prelungit contractul, s-a schimbat acea clauză, era stipulat că voi primi 10% doar în cazul unui transfer al lui Ianis Stoica. Am acceptat varianta asta. Știți foarte bine, mai pot fi vânduți și alți jucători tineri. Dar, nu mai contează. Repet, clauza mi-a fost propusă de patroni.

Acum, Ianis Stoica, conform unui acord de transfer între cele două cluburi, acord care ulterior a ajuns și la mine, a fost vândut pe 1.150.000 de euro, nu pe 1.300.000 de euro, cum s-a scris în presa locală. Iar în privința acelui procent de 10%, m-am înțeles cu conducerea să fie plătit în două tranșe. Ultima tranșă, anul următor, în luna septembrie.

Ca să înțeleagă lumea că nu am cerut acum toți banii din transferul lui Ianis. Sunt lucruri total neadevărate. Mă deranjează lucrurile astea, pentru că lumea nu știe adevărul când mă judecă. În momentul în care oamenii știu adevărul, atunci mă pot judeca.

– Ai avut cumva de luat bani și de pe urma ”Regulii 5+6”?

– ”Regula 5 + 6” este un extrabonus de 6.000 de euro care se împarte la fiecare în mod egal. Adică, antrenor principal, 6.000 de euro, jucător care stă în tribună, 6.000 de euro, titular etc. Adică era un extrabonus, adică o motivație, ca din suma care ar urma să intre în club, să fie împărțită în mod egal. Da, așa au decis.

Locul 7 era 6.000 de euro. Locul 8 din play-out, suma scădea, adică trebuia să fii în alea trei (n.a. conform ”Regulii 5+6”, primele trei echipe din clasamentul Superligii care au avut în permanență pe teren minim cinci jucători români urmau să împartă suma de două milioane de euro), dar locul în clasament conta. Deci, este vorba de 6.000 de euro la care am renunțat, pentru că, până la urmă, banii, din câte am înțeles, s-ar putea să nu mai ajungă la club, nu știu ce probleme sunt la federație cu schimbarea de regulamente etc.

Clauză impusă de conducere în cazul lui Ianis Stoica

– În afară de Ianis Stoica, sunt și alți jucători de pe urma cărora ai luat, sau trebuia să iei procent, sau o să beneficiezi de o anumită sumă la un eventual transfer? Se tot vorbește despre Kevin Ciubotaru, zilele astea. El e născut februarie 2004, din câte văd…

– Nu, nu, absolut nu! Repet, a fost doar o clauză pusă de patroni, strict pentru jucătorii under, adică născuți după 1 ianuarie 2002, iar în ultimul contract, regula asta, sau clauza asta, a dispărut. A mai rămas strict clauza în cazul transferului lui Ianis Stoica. Eu n-am luat niciun ban pe niciun alt jucător. Adică, deja se duce în penibil toată chestia asta, mai ales că eu n-am insistat pe așa ceva, pur și simplu mi-a fost oferită asta. De ce? Poate că, da, mă motiva pe mine și știu eu… Văzând că s-au putut valorifica anumiți jucători, li s-a crescut valoarea. Până la urmă mi-am făcut meseria.

– Din punctul meu de vedere, ca să poți pregăti cum trebuie un sezon, de preferat ar fi ca transferurile să fie făcute din vreme, ideal ar fi să-i ai pe nou-veniți în pregătirea centralizată, în cantonament, pentru a-i integra, pentru a se acomoda cu coechipierii și a aprofunda ceea ce le cere antrenorul jucătorilor. N-a fost cazul vostru, dimpotrivă, impresia a fost că de-abia așteptați să se încheie perioada de transferuri, pe de o parte să nu mai pierdeți și alți jucători, după ce plecaseră trei piese de bază, mă refer la Murgia, Ianis Stoica și Tiago Goncalves, iar pe de alta, pentru a vedea dacă mai pică ceva jucători de pe la alte echipe care au loturile complete și mai rămân câțiva și pe-afară.

Am auzit și asta, că cei din managementul clubului ar fi cam supărați că, deși ar fi făcut tot posibilul să-ți satisfacă cerințele, rezultatele  nu numai că nu au fost pe măsură, ci ați fi rămas mult datori la capitolul ăsta.

Întrebarea mea este următoarea: în vară, sau până la închiderea ferestrei de transferuri, ți-au fost puși la dispoziție jucătorii pe care tu, sau împreună cu staff-ul, i-ați dorit, i-ați solicitat?

Oplus_16908288

– Știi cum e cu jucătorii nou-veniți? Dacă ți se propune X și Y, tu nu ai cum să-l iei pe Z. Adică, noi a trebuit să alegem din ceea ce ni s-a propus. Și, în momentul în care ni s-a părut că un jucător se pliază pe stilul nostru și am fost toți de acord, l-am luat. Acum, dacă ne uităm așa, un pic, în urmă și vorbim strict de jucători, gândiți-vă la Jair. Jair e un jucător foarte bun, un jucător de care ne era teamă când jucam împotriva Petrolului. Ne era teamă de el. Dar, contează foarte mult parcursul lui din urmă. Un an de zile în care să oscilezi în a evolua, asta se vede.

La fel în cazul lui Karo, jucător de echipa națională, un apărător foarte bun. La fel și el. În ultimele cinci luni jucase doar două meciuri. Asta este problema.

Noi am încercat. De-aia l-am și luat pe Marco Gjorgjievski. La un moment dat, am avut în vedere un atacant din naționala Estoniei, pe care ni l-am dorit cu toții, dar ulterior a apărut o sumă de 200.000 de euro pentru împrumutul lui. Și atunci nu s-a putut face efortul ăsta. Au mai rămas două opțiuni, un alt jucător care nu jucase de șase luni și Marco Gjorgjievski. Și atunci l-am ales Marco Gjorgjievski, pentru că el deja era pregătit. Venea de la CFR, avea și jocuri în picioare… Și asta a fost! Adică, noi a trebuit să alegem din ce ni s-a oferit, asta este realitatea.

Acum, nu știu ce să zic dacă patronii ar avea motive să fie supărați, sau nu. Eu am fost antrenorul care n-a vrut să încarce nota de plată la finalul lunii. Să le cer X jucător care costa foarte mult. Nu, pur și simplu. Eu, de multe ori am pus accent pe stabilitate și în a încerca să se facă eforturi financiare pentru a se plăti cât de cât, pentru că era clar că e greu să plătești la zi. Dar, repet, apar multe lucruri total neadevărațe.

– Cine erau ceilalți doi jucători, estonianul și cel pe care ați fi putut să-l luați, dar era nepregătit?

– Nu mai are rost să vorbim acum despre ei, dar pot să confirme Daniel Niculae și Radu Neguț. Nu sunt prostii, vorbe aruncate-n vânt. Sunt niște jucători…. Normal, când auzi naționala Estoniei. Noi ne și miram cum poate ajunge un jucător din naționala Estoniei la FC Hermannstadt, în România. Dar, în momentul în care discuțiile au avansat, a apărut o sumă pentru împrumutul lui.

Plecări vs. sosiri

– N-aș vrea să trecem așa de repede peste transferurile din vară. Au plecat trei titulari de drept, Murgia, Ianis Stoica, Thiago Goncalves și au venit Karo, Dragoș Albu, Jair, Gjorgjievski… Dacă punem în balanță, cum se vede situația, de acolo, de la marginea terenului? Probleme cu adaptarea, sau altceva?

– E adevărat, când apar schimbări, contează foarte mult și adaptarea noilor jucători. Mulți poate consideră că adaptarea, în general, e ușoară. Nu! Jucătorul nou trebuie să se adapteze la tot ce înseamnă club, oraș și noii colegi. Și, bineînțeles, cerințele antrenorului. Dar, totodată, și jucătorii vechi trebuie să se adapteze jucătorilor noi. Nu este ușor. Până acum, lucrurile au stat bine. Și anul trecut am suferit până ce lucrurile au revenit la normal. Dar, chiar și plecând trei jucători valoroși, Thiago, Murgia și Ianis, noi am avut meciuri bune, asta este realitatea. Încă o dată, îmi mențin părerea că a fost și multă neșansă. De asta sunt ferm convins că lucrurile se vor întoarce și va fi bine și pentru Hermannstadt.

– Ai apucat să-ți iei rămas bun de la jucători?

– Da, joi, în momentul în care ne-am înțeles pentru reziliere, am fost în fața băieților, mi-am luat ”La revedere!” Mi-am luat ”La revedere!” de la toată lumea. Nu mi-a fost ușor, n-are cum să-ți fie ușor după patru ani și jumătate, dar a trebuit să vină și momentul ăsta nefericit, adică într-un moment în care echipa este foarte jos în clasament. Dar, câteodată lucrurile trebuie să se întâmple de maniera asta ca să meargă bine, până la urmă, clubul.

– Deși tu și cu ”Lala” Costache nu ați însoțit echipa la Botoșani, pentru meciul din Cupă, în eventualitatea în care nu ați fi ajuns la un numitor comun cu conducerea pentru rezilierea contractului, exista posibilitatea, fie și 1%, să rămâneți la FC Hermannstadt și să apăreți pe bancă la meciul cu ”U” Cluj?

-Nu, nu aveam cum. Adică, nu știu, mi-e greu să spun care a fost strategia conducerii. În momentul în care îmi spui că nu mai merg la Botoșani, nici eu, nici Laurențiu Costache, celălalt ”secund” al meu, pentru că o închidem, mai puțin clauza, că asta a fost discuția, din momentul ăla lucrurile erau clare pentru mine. Nu ai cum să te mai întorci. Este foarte… Dă urât și pentru club, în primul rând, adică ar fi dat urât și pentru club. Era dificil ca eu să mă mai uit în ochii acelor oameni care au vrut să o închidem, contractual, iar pe urmă, haide, să mai încercăm o dată. Nu cred că mai era cale de întors.

Cadou din partea Peluzei Nord

– Chiar dacă echipa n-a mers și ați ajuns în subsolul clasamentului, suporterii, sau marea lor majoritate, au continuat să fie alături de tine. Ai primit vreun mesaj, ceva, din partea vreunuia după ce ai reziliat cu Hermannstadt?

– Pentru mine, a fost ceva extraordinar ce mi s-a întâmplat, joi seara, pentru că, repet încă o dată, echipa fiind pe un loc neonorant, vizavi de tot parcursul nostru de până acum, să vină suporterii și să te susțină, să-ți dea un cadou… Cei de la Peluza Nord au venit la hotel, știau că urma să-mi iau ”La revedere!” de la băieți și au venit și ei să mă susțină, la rândul lor, să-mi arate aprecierea pe care o au față de mine vizavi de tot parcursul. Iar astăzi (n.a. miercuri)am stat de vorbă cu nea Vasile, unul dintre suporterii din tabăra ”jobenelor”. La fel, mi-a transmis că am toată aprecierea lor și le mulțumesc tuturor, pentru că rar ți-e dat să vezi susținerea publicului când ai șase înfrângeri.

Pentru mine, suporterii sunt împărțiți în două. Suporterii care susțin echipa necondiționat, ceea ce mi s-a întâmplat mie, și doar susținătorii, care aplaudă la bine și înjură la greu. Iar mie mi-au dovedit că într-adevăr așa trebuie să se întâmple într-un fotbal normal, să susții echipa mai ales la greu, în momentele grele. Atunci ești un suport, cum se spune, al 12-lea jucător cu adevărat.

– Cum e, sună telefonul? Vreo ofertă, ceva?

– E prea devreme. (zâmbește) Sincer, nici nu mă gândesc la asta în momentul ăsta. Chiar am nevoie de o pauză. Eu, în general, gândesc foarte mult, absolut, până la o decizie finală. Din păcate, nu știu dacă e bine să spun asta, din păcate mereu am gândit, cum se spune, în ghilimele, cu inima, așa am fost și ca fotbalist, sunt în continuare și ca antrenor. V-a trebui să mă schimb puțin, pentru că pun foarte mult suflet și sufăr foarte mult. Și atunci, știi cum e, ca antrenor, fiind o meserie foarte dificilă, foarte stresantă, trebuie să ne gândim și la sănătatea noastră. Și de asta, după patru ani și jumătate, este o pauză care îmi va prinde bine, iar pe urmă, în funcție de ce va apărea, ca și proiect, atunci voi alege.

Dorit pe banca altei echipe din Superligă

– Știu că, de obicei, nu preiei din mers o echipă. Iei în calcul varianta de a aștepta până la vară, sau – știi cum se spune – se mai și schimbă omul?

– Așa am spus mereu, nu mi s-a întâmplat până acum să merg la o echipă în timpul campionatului, dar nu știi niciodată. Va trebui să fiu pregătit și de o astfel de provocare. Nu știu! În momentul în care iei pe parcurs o echipă, este clar că mergi la o echipă care are probleme, cum s-a întâmplat și acum. Noul antrenor, Dorinel Munteanu, preia o echipă cu probleme, pentru că altfel nu era contactat. Voi vedea, voi vedea. Acum, repet, trebuie să și simt asta. Trebuie să simt, trebuie să fiu inspirat în a alege.

– Anul trecut, în timpul sezonului, s-a vorbit despre o ofertă  pentru tine de la Sepsi. La fel și anul ăsta, am informații că o echipă din Superligă, după ce s-a despărțit de antrenorul cu care începuse campionatul, ar fi fost interesată de serviciile tale…

– Este adevărat, dar aș prefera să nu dăm nume, mai ales că, până la urmă, cu mine n-a vorbit absolut nimeni oficial. Doar au fost două persoane care m-au contactat să mă întrebe dacă vreau. Dacă eu spuneam ”da”, atunci ei intrau în legătură cu mine. Într-adevăr, a fost o discuție cu persoane din anturajul echipei respective… Dar, ca de obicei, am zis că nu plec la greu, dar uite că până la urmă s-a întâmplat.

– În momentul în care s-a vorbit despre decizia conducerii de a-i comunica lui Selimovic că nu se mai contează pe serviciile lui, ai ieșit în conferință și ai spus că ai mai fi avut nevoie de fundașul luxemburghez. Ai mai vorbit cu el de-atunci?

– Nu mai știu nimic de el. Acuma, mă gândesc că atunci când se schimbă antrenorul, antrenorul poate vrea să vadă absolut toți jucătorii. Din punctul meu de vedere a fost o pierdere pentru echipă, dar a fost și vina lui datorită acelui gest. Însă, putea să mai ajute echipa până la finalul acestui an.

– Este posibil ca și întârzierile salariale, restanțele pe care le are clubul față de jucători să fi influențat evoluțiile unora, să le fi stat gândul doar la banii pe care-i aveau de luat?

– Cu siguranță afectează astfel de probleme. Mie nu mi-a fost ușor, patru ani și jumătate, având de multe ori astfel de probleme, să îi motivezi. Și, cu atât mai greu a fost în ultima perioadă, pentru că jucătorii deja sunt obișnuiți cu speech-ul tău. Poate și din această situație, din această cauză este bine că s-a schimbat antrenorul, pentru că, în general, antrenorul trebuie ajutat puțin vizavi de anumite probleme, să se mai rezolve cât de cât din ele. Poate da un imbold tuturor jucătorilor. Dar, afectează evoluția lor, cu siguranță afectează astfel de probleme.

Mesaje pentru conducere, Dorinel Munteanu și fani

– Ce le transmiți suporterilor?

– Le mulțumesc, în primul rând, am mai spus-o, le mulțumesc încă o dată pentru întreaga susținere. Și nu trebuie să-i rog, sunt ferm convins că o vor face, că vor susține echipa până în ultima etapă din play-out și lucrurile vor sta așa cum trebuie, se va întâmpla ca Hermannstadt să aibă continuitate în prima ligă.

– Pentru Dorinel Munteanu ai vreun mesaj? A vorbit frumos despre tine în conferința de presă…

– Și eu îi mulțumesc și îi urez multă baftă. Este un antrenor foarte bun și cu foarte mare experiență. Sunt sigur că va scoate echipa din impas.

– Iar cu ceilalți oficiali de la Sibiu, în ce relații ai rămas?

– Cu bune, cu rele, în patru ani și jumătate n-are cum să fie numai lapte și miere. Acum, eu nu sunt un tip ranchiunos, dacă cineva e supărat pe mine, asta este viața, o să-i treacă. Asta e realitatea, eu sunt și un tip încăpățânat, cu personalitate și poate am mai și greșit. Le cer scuze, dar cu siguranță o să le treacă.

– Am văzut o declarație de-a ta că, într-un fel, consideră c-au avut răbdare cu tine pentru că, la altă echipă, după 3-4 înfrângeri la rând, antrenorul ar fi plecat deja acasă…

– Într-un fel, le mulțumesc că au avut răbdare. Așa e, poate alt finanțator, după 3-4 meciuri pierdute, închidea mai repede colaborarea. Asta va conta foarte mult în a duce un antrenor la Hermannstadt, asta e realitatea. E adevărat, am scârțâit un pic din punctul de vedere al relației noastre de anul trecut, însă am mers înainte. Până la urmă, nu s-a mai dorit să continuăm, că poate reușeam să o scoatem. Poate nu… Până la urmă, este lucrul cel mai important că s-a întâmplat să vină această schimbare. Dar nu, nu, n-am cum să port pică cuiva, sau ceva de genul. Chiar m-au susținut și le mulțumesc. Acum, repet, nu știu dacă sunt supărați pe mine. Normal că, pe de o parte, și eu sunt supărat pe mine, pentru ultimele rezultate (zâmbește amar). Dar, acum trebuie să trecem peste. Și ei, și eu mergem mai departe.