Eminenţa Sa Reinhart Guib despre Dumnezeu şi ştiinţă

Episcopul Reinhart Guib a avut amabilitatea de a ne devoala aspecte inedite care pun în lumimă spiritul reformator specific unei biserici ctitorite chiar pe reformă, şi implicit să puncteze indirect cei 12 ani de când se află la conducerea Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România, unul din cele 18 culte religioase recunoscute în România. Această biserică îi cuprinde pe credincioşii luterani de limbă germană, în marea lor majoritate saşi transilvăneni.

Ce este mai important Dumnezeu sau ştiinţa?

Umanitatea se află într-o continuă transformare în tandem  (dar la o scară minionă) cu Universul Creatorului, cel care 
ne-a înzestrat cu puterea harică a comunicării şi cunoaşterii. Cercetând micro-universul sau macro-universul există tentaţia umană de a pune pe talerele balanţei  ştiinţa şi Dumnezeu. Se cuvine a preciza că amândouă sunt importante. Dumnezeu este mare creator …de la el pornesc toate. Cât priveşte  progresele ştiinţei, le putem considera cercetări harice. Puterea cunoaşterii  este "un  instrument de lucru " şi pentru oamenii de ştiinţă şi pentru teologi. Ambele situaţii ne arată că cei  aplecaţi spre cunoaştere se află într-o relaţie cu Divinitatea, o relaţie pe care nu ne-o putem închipui şi nu o putem descrie, dar care există fară voia noastră.

Conflictul, Univers şi Terra

 Nu de puţine ori ne uităm   în serile senine spre bolta stelară ca la o poartă  spre Marele Creator. Oamenii de ştiinţă îşi focusează atenţia  spre sistemul  solar şi mişcările de translaţie în jurul nucleului galactic, alţii asociază ori relaţionează fluxurile energetice dintre Univers şi Pământ cu micro-universul corpului uman. Acest miraj, la nivelul ambiţiei umane, generează conflicte pe Terra dar şi dispute de supremaţie în afara spaţiului ei. Teologii caută să tempereze exaltarea celor care pierd contactul cu lumea prin teologia ştinţifică care ne focusează spre Dumnezeu, şi spre mărturia Vieţii. În acest sens Biserica  arată că omul este chiar pragul misterului. Mai mult  relevă  imposibilitatea fiinţei umane  de a putea cuprinde şi înţelege Nemărginitul.

Mesajul-rezoluţie transmis lui Chiril I

Exemplul cel mai relevant, dar şi actual, este invadarea Ucrainei de trupele militare ruse. Ne rugăm lui Dumnezeu să stingă  acest conflict care tinde să escaladeze.
Singurele "instrumente de lucru" la care apelăm în asemenea situaţii  sunt marşurile de pace susţinute de confesiunile religioase şi cadrul de dialog oferit de reuniunile multiconfesionale şi multiculturale, aidoma  recentei Adunări Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB) care a avut loc  în oraşul german Karlsruhe. La această reuniune a fost prezentă şi o delegaţie din Rusia. Consiliul a trasmis corpului creştinilor  aflaţi sub autoritatea  Moscovei, implicit Patriarhului Chiril I (n.n.cu numele laic de Vladimir Mihailovici Gundiaev , episcop ortodox rus, care îndeplineşte şi funcţia de patriarh  al întregii Rusii, şi primat al Bisericii Ortodoxe) mesajul-rezoluţie emis de  CMB prin care sunt dezavuate agresiunile Rusiei în teritorii ucrainene precum şi crimele provovate, cu bună ştiinţă, de armata Rusiei în rândul civililor creştini ucraineni de diferite confesiuni şi naţionalităţi. Noi am luat legătura  cu Biserica Evanghelică din Odessa pentru a ne  comunica cum putem ajuta   populaţia. Mai mult am derulat campanii de ajutor umanitar. Cu donaţiile credincioşilor am pregătit colete cu cele necesare refugiaţilor dar am strâns şi bani care au fost transferaţi spre AIDRom structură ecumenică care a deschis mai multe puncte de lucru la graniţele Ucrainei. Au mai fost susţinute  activităţi comune  cu omologii bisericii noastre din Germania. În plus casele noastre de oaspeţi din Sibiu şi Braşov au fost puse la dispoziţia refugiaţilor. Şi la ora actuală avem persoane cazate care sunt preluate de grupul nostru de lucru, coordonat de secretarul general al Bisericii Evanghelice constituit la începutul războiului din Ucraina.

Biserica şi orizontul ei

Orizontul aşteptărilor pe care le au creştinii de la Biserică nu este ancorat în ideologii bavarde şi moraliste sau în   formule sentimentalist -umaniste. Creştinii de azi pot fi însufleţiţi doar prin mirajul cunoaşterii artei liturgice care poate reunii în ea bogăţia celor 7 arte regale. Astfel creşte interes spre alte 
căi de cunoaştere  care nu sunt facile dar care stimulează creativitatea. Tinerii vor identifica astfel o cale armonică de a parcurge contemporaneitatea cu/prin tradiţii, devenind volens nolens  păstrătorii tezaurului vieţii prin instaurarea păcii în tot şi toate, pe care o putem socoti  lumea îndumnezeirii.

Gesturi mici, fapte mari

Arta liturgică se reflectă şi în gesturi  mici dar cu efecte vizibile. Preoţii şi studenţii evanghelici trudesc în comunităţile noastre mari sau mărunte cu aceeaşi dragoste pentru fiecare semen, căci comunitatea este mai presus de binele lor, iar  încrederea în Dumnezeu este statornică, căci cetăţile Lui sunt oamenii. Ca atare preoţii şi studenţii de la teologie au acest sentiment de responsabilitate faţă de familia creştinităţii. Din aceste considerente o să-i vedeţi implicaţi în proiectele destinate copiilor străzii, în cele destinate copiilor emigranţi. Un alt proiect este cel intitulat Ajutoare Pentru Apărare (APA) care este materializat cu ajutorul profesorilor, Inspectoratului Judeţean Şcolar, psihologilor dar şi al Ministerului Educaţiei. Este vorba de conceperea şi editarea celor şapte apariţii editoriale numite de noi caietele ciclului educaţional şcolar APA, care vin în susţinerea unor cursuri opţionale utile tinerilor imigranţi care vin în România dar şi migranţilor români aflaţi peste hotare. Aceste caiete  sunt apreciate de instituţiile internaţionale abilitate în probleme de migraţiei, care au solicitat editarea lor pentru tinerii din Ucraina. Toate aspectele prezentate  susţin şi arată că  menirea bisericilor indiferent de confesiune şi rolul comunităţilor indiferent de  aura lor  culturală este să ctitorească în armonie şi în blândeţe pacea căci Dumnezeu este unic indiferent cum îl invocăm în actele de meditatie spirituală. Iar noi trebuie să păstrăm lumina Lui în noi. Să căutăm şi să promovăm în fiecare dintre noi ce este mai bun şi să-l promovăm fără invidie căci binele rodeşte  în favoarea tuturor.