Emil David, interviu-eveniment: de la Slavici, la patroni – via PCR

În istoria Sibiului sunt zeci de ani în care formularea ˝presă locală˝ însemna, de fapt, Tribuna și numai Tribuna. Înainte de Revoluția din 1989, Tribuna fost pentru oraș și județ sursă unică  de informare, iar după, foarte mulți ani, a fost  singurul ziar căruia sibienii îi acordau încredere și respect.  Cele mai importante momente din viața comunității sunt în paginile tipărite de-a lungul timpului ale Tribunei, sunt oamenii orașului,  schimbările,  dramele și bucuriile Sibiului. Însă nu doar evenimentele publice sunt în arhiva acestui ziar, ci și cele personale, pierderile celor dragi din familiile fiecăruia dintre noi. Necrologul în gazetă era un obicei local pentru care Tribunei de astăzi nu are de ce să-i fie rușine, oricât l-ar bagateliza unii. Fiindcă era o formă de apartenență la comunitate, unică în felul ei.

Tribuna intra zi de zi în casele a zeci de mii de familii. Descria, evident, producțiile la hectar din agricultură, căci ce publicații puteau scăpa de asta atunci, dar scria și ceea ce sibienii aveau nevoie să afle despre orașul și județul lor. În memoria celor trecuți de prima tinerețe este, fără îndoială, măcar o amintire cu Tribuna, fie că este un articol despre cineva cunoscut, o informație despre echipa de fotbal sau handbal, un anunț sau – de ce nu?- un geam spălat de mama cu Tribuna ori o gazetă întinsă pe raft în cămară.

Edițiile tipărite ale Tribunei (în numărătoarea oficială : 10072 până în decembrie 1989 și alte 9828 ediții de atunci până astăzi, însă în realitate, contabilizând și alte denumiri din trecut, sunt mult mai multe) au descris în timp real viața  Sibiului. Așa cum s-a putut.

Istoria Tribunei, însă, cea recentă, au scris-o și continuă să o scrie câțiva oameni. Iar în fruntea lor, pentru foarte mult timp, s-a aflat Emil David.

Emil David este inginer, a terminat Institutul Politehnic din Galați. La câțiva ani după terminarea facultății a urmat o specializare post-universitară în jurnalism.

A fost redactor  al cotidianului Tribuna începând cu anul 1969, apoi șef al Secției Economice a acestei redacții . A devenit redactor șef în anul 1981, iar ulterior primul director general al societății create după Revoluția din 1989, Casa de Presă și Editură Tribuna. A condus, de asemenea, societatea care deținea tipografia Tribunei, Tipotrib SRL.

Este unul dintre membri fondatori ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, dar și cel căruia i se datorează succesul sau inițierea unor proiecte   precum ˝Curierul oamenilor de afaceri ˝(publicație a  Camerei de Comerț și Industrie Sibiu, condusă la vremea aceea de regretatul Nicolae Popescu), Revista Autonomia Locală (a președinților Consiliilor Județene din România) sau ˝Euroeconomia XXI˝.

Emil David a condus, așadar, Tribuna, din 1981 până în 2005, iar o bună parte dintre acești ani a fost, fără dubii, cel mai puternic om din presa sibiană și, astfel, unul dintre oamenii puternici ai județului. Tribuna tipărea zeci de mii de exemplare zilnic, iar o bună parte dintre acestea erau abonamente, situație valabilă nu doar înainte de Revoluție, ci mulți ani și după. Ceea ce scria Tribuna astăzi, afla a doua zi, într-o epoca a comunicării off-line, întreg județul! Impactul a ceea ce apărea în Tribuna era colosal și îi dădea celui care controla acest proces o forță extraordinară.

Emil David, însă, a reușit, cumva, să rămână cu picioarele pe pământ, iar asta pot confirma nu doar cei care lucrează astăzi la Tribuna, ci și cei care i-au fost subalterni și care sunt acum răspândiți în zeci de publicații locale sau naționale, în alte instituții, companii private sau organizații din România sau străinătate. Da, probabil, mulți dintre cei care au lucrat cu Emil David își aduc aminte și dezlănțuirile sale. Și le aduce aminte și el ! Ca șef, Emil David era intolerant (și reacționa ca atare) cu amatorismul, cu batjocorirea limbii române, cu multe altele asemenea pe care le considera incompatibile cu statutul și reputația ziarului pe care îl conducea. Tot ca șef, însă, Emil David era corect!

Pe lângă salariații Tribunei, au interacționat cu Emil David (iar numărul acestora, probabil, este de mii bune de persoane)  toți cei care erau relevanți în comunitate. Toți  ajungeau, cumva, să îl cunoască pe șeful singurului (sau celui mai important, depinde de perioadă) ziar din Sibiu: toți primii-secretari comuniști ai județului,  toți primarii,  toți prefecții,  toți cei care au construit afaceri relevante,  mulți dintre cei care au distrus afaceri cândva relevante,  toți cei care au reușit în politică,  toți cei care au pierdut în politică…

Într-un dialog-eveniment postat pe canalul de youtube (PODCAST TRIBUNA AICI), Emil David rememorează câteva momente din trecutul ziarului, însă cei care își imaginează că vor descoperi, urmărindu-l, picanterii referitoare la toți cei enumerați mai sus, vor fi dezamăgiți. Fostul redactor șef al Tribunei, iar apoi primul director al Casei de Presă, nu furnizează niciuna, dar nu fiindcă nu ar avea, ci fiindcă nu vrea. Nu a făcut asta niciodată în carieră și nu se va schimba acum!

Pentru a putea vizualiza videoclipul YouTube este nevoie să acceptați cookie-urile funcționale.

ÎNCEPUTURI

Emil David a intrat la Tribuna  în 1969, atunci când redacția și administrația se aflau în clădirea actuală a Primăriei Sibiu din Piața Mare. Ba, ocupau chiar întreg etajul și biroul actualului primar. Era tânăr…. inginer. E adevărat, șef de promoție, dar totuși inginer  într-o armată de filologi și filozofi – așa după cum își amintește.

˝M-am trezit față în față cu un redactor șef planturos, serios și sobru, era venit din Cluj. Aveam să aflu că era un ziarist de excepție și lui, practic, îi datorez intrarea în gazetărie˝ – își aduce aminte Emil David.

Conducerea ziarului își dorea ca angajații  săi să fie profesioniști în  domeniile despre care scriau și să aibă talent.  Emil David face dovada acestui talent și începe munca pe teren având în dotare pix și carnețel, nimic altceva. Mergea cu trenul la Copșa Mică, lua o cursă de navetiști ca să ajungă la Mârșa, bătea la porțile întreprinderilor aflate în plină dezvoltare în Sibiu și scria despre toate acestea. Firește, ca peste tot, și la Tribuna existau ochi exigenți care decideau ce rămâne și ce nu rămâne în ziar…

Emil David ajunge șef al Secției Economice în anul 1977 apoi, câțiva ani mai târziu redactor șef.

ȘEFIA TRIBUNEI

Preluarea conducerii redacției avea să aibă mai degrabă dezavantaje decât avantaje pentru tânărul gazetar Emil David. Drept urmare, cere, fără succes, după doar un an,  să fie schimbat. Îi displăceau tot ceea ce aduce după sine o astfel de funcție și , mai cu seamă, nu-i plăceau chestiunile birocratice și sarcinile aiuritoare ale Partidului Comunist.

Rămâne, totuși,  în funcție, își tocește nervii în relația cu organizarea comunistă a momentului  care le cerea gazetelor  inclusiv sector în agricultură și reușește să ducă ziarul până la marele moment: Revoluția din 1989. Își aduce aminte de un telefon dat seara târziu de Nicu Ceaușescu, pe 21 decembrie, care-l întreba dacă poate scoate un ziar în care să liniștească populația.

Primul ziar liber al Sibiului a fost  scris pe 22 decembrie. Încă nu era clară situația, o parte din redacția Tribunei și tipografii de la Poligrafie își asumă, însă, riscurile unui eșec al evenimentelor și scot pe 23 decembrie o gazetă fără însemnele Partidului Comunist și fără a reprezenta PCR.

˝Nu vreau ca ceea ce strigă acum sufletul oricărui gazetar cinstit să semene cu o „mea culpa“ gratuită. Vreau mai curând să vă mărturisesc ceea ce simţim noi, toţi cei  strânşi ad-hoc într-o mică echipă : o teribilă descătuşare, sentimentul tonic de a face gazetărie adevărată, aşa cum am învăţat odată dar am fost siliţi să uităm,  o gazetărie pentru oameni…˝- scria în aceeași zi cu ziua nașterii sale, pe 22 decembrie, Emil David în Tribuna.

Deși nu pare, greul abia urmă să înceapă. Pentru Tribuna se fac simțite zbaterile tranziției, explicate acum, pe larg, de fostul său director în interviul publicat on line.

Tribuna s-a privatizat prin celebra metodă MEBO, iar angajații au devenit acționari. Casa de Presă și Editură Tribuna este între primele societăți comerciale ale Sibiului, iar anii care urmau acestei organizări aveau să pună managementul de atunci la tot soiul de încercări la fel de originale precum capitalismul care tocmai se instaura.

Politica dădea, la rându-i,  târcoale presei, însă Tribuna reușește să-și păstreze echilibrul prin obligativitatea fiecărui membru al colectivului de a păstra distanța și echidistanța.

Crizele economice îi fac pe unii dintre angajații/acționari să vrea să-și vândă o parte dintre părțile sociale și aceleași motive fac ca ziarul să nu le poata răscumpăra acțiunile la valorile cerute de ei. Riscul de a aduce și mai mulți patroni în organizație lasă loc apariției unui investitor unic, capabil să finanțeze, pe de o parte, nevoile financiare ale celor care voiau să vândă și, pe de alta, nevoia companiei de a continua modernizarea (tipografie proprie, extindere sediu, echipamente moderne etc)  începută cu sacrificii enorme.
În acest fel apare în acționariatul Tribunei numele atât de cunoscut al omului de afaceri Ilie Carabulea.

În interviul său Emil David explică exact situația de atunci. Câțiva ani după, în 2005, Emil David se desparte de colegii care mai rămăseseră, de acționar și acționari, de întreaga Tribună.

PUNCT. ȘI DE LA CAPĂT

Emil David are, fără doar și poate, analize proprii în legătură cu Tribuna de după Revoluția din 1989. Concluziile sale, mai cu seamă cele referitoare la perioada acționariatului lui Ilie Carabulea, nu au fost împărtășite public niciodată, probabil din aceeași decență care i-a călăuzit cariera.

Emil David a devenit, după  anii petrecuți  la Tribuna,  după 2005, doctor în economie. A ocupat funcția de director al Editurii Universității „Lucian Blaga” și poziția de cadru didactic asociat la Facultatea de Științe Economice.

Răzvan MARCU