Despre cum să nu luptăm cu grafitti-ul, pentru că nu ne prea pasă

Am rămas, vorba francezului, meduzat, când cineva mi-a spus (şi nici nu era primul) că având casa mâzgălită de către unul dintre mulţii apucaţi din ăştia cu sprayul, i s-a pus în vedere, oficial, să pună mâna să cureţe grafitti-ul acela, că de nu, îşi ia amendă. Nu ştiam şi nici acum nu ştiu dacă să râd sau să mă enervez şi încă sper în sinea mea şi spre buna informare a cititorilor că a fost doar un zvon, un fake news, o distorsiune anormală a realităţii. Adică, mă înţelegi, tu ai o casă (Leana mea, cum zice lăutarul). Ţi se pune pata să fii şi tu un cetăţean model şi să îţi faci o faţadă gigea. Zis şi făcut. Ceea ce tu nu ştiai, gospodare, este că la Sibiu orice zid curat e o provocare pentru mâzgălicii oraşului, care de la cel mai amărât puber la faimoşii locali ai genului, atât aşteaptă, un loc curat care să îl ne-curăţească. Şi pentru că proverbul este că hoţul e cu un păcat iar păgubaşul cu două sau mai multe, iată-te şi vinovat că ai casa mâzgălită. Oentru că, nu-i aşa, în loc să îţi pui familia la gardă permanentă, trei ore în post-trei veghe la citit hotărâri de consiliu local şi trei somn, pentru că faţada ta o fi a ta dar e pe domeniul public, vigilenţa ta a lăsat de dorit, deci eşti vinovat, deci trebuie să plăteşti. A, nu eşti tu vinovat, că altcineva trebuie să asigure ordinea şi liniştea publică pe stradă. Şi ce dacă? Cui îi pasă de asta?

O repet. Sper ca până acum să fi scris degeaba ceva greşit şi în afara realităţii şi că întâmplarea să fie doar o fantezie. Însă problema mâzgălelilor în Sibiu este una veche şi gravă. Pentru că ele sunt peste tot şi pentru că NIMIC nu le poate opri, pentru că NIMENI nu ia măsuri concrete, deoarece am impresia că nu are chef şi ar fi prea mult de lucru pentru o acţiune eficientă.

Nu sunt curios dacă există o evidenţă a semnăturilor, a tag-urilor din oraş, pentru ca să se vadă aria lor de răspândire, pentru ca să poată fi identificaţi mai uşor „liderii” în domeniu şi care sunt zonele pe unde o ard amatorii sau wanabiştii. La fel, prin asta s-ar putea rezolva problema ca atunci când sunt (sur)prinşi, să se ştie clar ce şi cât să li se pună în cârcă şi unde să depună muncă de igienizare câţiva ani. Adică, înţelegi, când LTS Crew sau 7Click sunt găsiţi în flagrant sau filmaţi că au comis-o pe un zid, să se ştie unde au mai semnat, ca să se ştie unde şi cât să fie puşi la lucru şi ce cuantum de amenzi să se adune. Că cel puţin până acum, cantitatea aceea infimă de prinşi asupra faptului a (dacă a) plătit, din câte avem cunoştinţă, doar pentru momentul X din locul Z, nu pentru toată „opera” sa.

Ar trebui organizate şi nişte „capcane”. De exemplu iei un zid întreg, un gard, îl faci curat-lună şi apoi aştepţi să pice desenatorul. Ar trebui instalate camere dacă tot ne place să ne dăm Big Brotheri, în zonele cu potenţial pericol, în special în zona istorică.

Ar trebui o colaboratre mai strânsă între autorităţi şi persoanele fizice-proprietari. Ar trebui multe, dar am impresia că nu se are prea mult chef. Plus că rişti ca vreunul dintre cei care o comite să fie cine ştie cine al cine ştie cui, aşa că mai bine o lăsăm aşa, la punctul mort.

O fi grafittiul 20% artă, dar 80% este mâzgăleală. O fi la fel şi în Vestul civilizat, dar pe mine nu mă interesează astfel de civilizaţie. Dar e bine că am poluat parcurile cu panouri inutile unde exersează doar elevii de primară ori mămicile cu copii de grădi, şi care, estetic, sunt cât se poate de dezgustătoare, asta ca să fac un compliment.

Şi este bine că ne facem că plouă şi nu luăm măsuri concrete pentru că asta ar însemna ceva efort. Lasă, mai bine băgăm poze de noapte şi din dronă, că de aia suntem oraş european şi turistic. Cum arată la sol, nu contează, postăm ceva fain şi bagă lumea inimioare. Iar Sibiul rămâne oraşul record în materie de mâzgăleli.