De ce o avea Sibiul reguli de parcare diferite de alte orașe

Afacerea Nordis continuă să genereze multă mirare în rândul românilor și nu înțelegem de ce. E o rețetă clasică de țeapă, pusă în operă de niște tăntălăi cărora nu le-a trecut prin minte că, inevitabil, matrapazlâcurile lor vor ieși la iveală. Altfel, parcursul urmează pașii firești ai unei cocălăreli tipic românești: bani sparți pe ceasuri și mașini de lux, concedii la prețuri pentru care poți face înconjurul lumii. * Un cititor ne întreabă de ce nu poate plăti doar o jumătate de oră pentru parcarea pe străzile din centrul Sibiului, din moment ce nu are nevoie de o oră întreagă și de ce sâmbăta și duminica parcarea nu e gratis, ca în alte orașe. Dacă ar fi să îi spunem ce credem noi, mi-e că nu ne-ar ajunge spațiul rubricii, așa că îl rugăm să adreseze întrebările Primăriei Sibiu. Nici despre promptitudinea cu care această instituție răspunde n-am vrea să vorbim, că iar ne facem păcate. * Constat că unii  de prin urbe sunt foarte gingași când vine vorba să nu scrii din cale afară de elogios despre activitatea lor. O reminiscență din vremuri pe care unii le credeau apuse, dar care sunt cât se poate de vii. Păi dacă se bosumflă pentru niște mărunțișuri, ce s-or face când le tragi un perdaf zdravăn? Despre presă se spune că e „câinele de pază al democrației”, nicidecum că e jucăria de pluș cu care te freci pe la încheieturile egoului. Dar despre situații punctuale vom vorbi altădată. * jurnalul.ro titrează: „Programul Noua Casă 2025. Care este marele dezavantaj pentru români”. În articol se spune că doritorii nu pot opta pentru o dobândă fixă. Creditele se contractează de la bănci, instituții care sunt puse pe profit baban în România. Statul, clientul lor fidel, emană reguli care le avantajează. Așa că programele care, la prima vedere, par să ajute, sunt, de fapt, niște metode prin care unii mai fac niște bani. * evz.ro ne explică: „Cum vor americanii să exploateze o mină din Bihor. Sunt bani mulți în joc”. Bihorul nu e în România, cum de altfel, în România nu trăiesc români. În consecință, e normal ca o mină din Bihor să fie exploatată de oricine, mai puțin de români. Noutatea ar fi ca ai noștri să valorifice bogățiile naturale autohtone, dar cine mai crede în minuni. Dacă e ceva la ce suntem infailibili, atunci acel ceva e vândutul avuției pe nimic. Aa, plus ploconeala, dar asta nu e pricepere, e trăsătură din pachetul standard.