Davinia Bustan este o tânără de 20 de ani din Cisnădie, pasionată de tot ce ține de artă. Pasiunea ei cea mai mare este dansul, iar recent a descoperit că iubește să graveze pe ciuperci precum Formitopsis pinicola sau Ganoderma applanatum. Spre deosebire de hârtie sau pânză, orice mică greșeală pe aceste suprafețe naturale este ireparabilă. Aceste ciuperci sunt cunoscute pentru faptul că suprafața lor permite desenarea sau gravarea temporară cu un obiect ascuțit, iar urmele rămân vizibile prin schimbarea culorii la contactul cu aerul — o caracteristică ideală pentru arta naturală.

Creionul se transformă în pirograf sau chiar în scobitoare, în funcție de ce-i permite ciuperca. Tânăra ne oferă cel mai bun exemplu că arta există oriunde, doar că trebuie să ai perspective și puțină imaginație. Folosind o scobitoare sau un pirograf, ea gravează cu migală pe partea inferioară albicioasă a ciupercii, care are o proprietate unică: urmele zgârieturilor se colorează în nuanțe maronii, făcând desenul să prindă viață.

„Mă fascinează faptul că nu pot șterge greșelile. De exemplu, la un moment dat am atins ciuperca și am lăsat o urmă maronie. După câteva priviri, mi-am dat seama că pot transforma acea pată maronie într-o albină. De acolo au început să iasă și alte idei, și tot așa. Pe cât e de frumos, pe atât e și de complicat, pentru că nu e precum desenul pe foaie, ci mâna trebuie să o țin în aer, să nu ating ciuperca, ceea ce poate fi și inconfortabil când ciuperca e mai mare”, ne spune Davinia.

Așchia nu sare de trunchi, iar probabil vă răsare în minte întrebarea: de unde face rost de astfel de ciuperci, care nu se găsesc chiar atât de ușor? Florin, tatăl ei, pasionat de lumea ciupercilor și viitor micolog, am putea spune că este cel care i-a propus pentru prima dată să graveze și, totodată, cel care îi asigură materia primă.

Florin și Davinia au aflat recent că, în cadrul Muzeului de Istorie Naturală, există o colecție de ciuperci datând din anul 1800, ceea ce le-a adus o mare bucurie. Pe viitor, există chiar posibilitatea să colaboreze cu instituția.

„Mi s-a făcut pielea de găină când am aflat că la noi, în Sibiu, există o asemenea colecție, atât de veche. Avem ciuperci tot timpul anului, chiar și iarna, dar toamna este sezonul de vârf. Sibienii sunt curioși și pasionați de ciuperci, iar biodiversitatea zonei este una remarcabilă față de alte țări”, concluzionează bărbatul.

Davinia Bustan spune că își găsește inspirația în natură, mai ales atunci când îl însoțește pe tatăl său la cules. De asemenea, menționează că în România nu a întâlnit pe nimeni care să graveze sau să transforme ciupercile în opere de artă. Pe viitor, își propune să creeze hârtie din ciuperci și să folosească cerneala obținută tot din ciuperci pentru a da viață unei forme cu totul noi de artă.

Pe lângă gravură, tânăra experimentează și o altă tehnică spectaculoasă: așază ciupercile pe foi negre, iar acestea își eliberează sporii, lăsând în urmă forme albe delicate — ca niște amprente vegetale. Rezultatul este un tablou natural.